Descrierea localității și informații utile turiștilor.
In anii 1827-1828, Camera aulica a Imperiului austriac a colonizat in muntii Semenic, in general la altitudini de 800-1. 000 m, cateva sute de tarani germani care proveneau din zona Klattau din Padurea Boemiei.
Datorita locului de provenienta, ei au fost denumiti a��pemia�� (deutschbashmen), diferentiindu-se astfel de celelalte ramuri ale germanilor din Banat, precum svabii sau steierii. Initial ei au fost instalati in localitatea Sadova Veche de pe valea Timisului, unde au petrecut prima iarna din Banat.
Apoi au intemeiat localitatile Wolfsberg (garaana), Weidenthal (brebu Nou), Lindenfeld si Wolfswiese din Semenic si Caransebesu Nou, de asemenea pe valea Timisului. Wolfswiese a fost abandonata in scurt timp, iar pemii au continuat sa traiasca in celelalte cinci asezari. Numarul lor total nu a depasit niciodata 3. 000 de persoane.
Fiind infiintate de ei, aceste sate din regiunea montana aveau o populatie compacta, exclusiv germana si in mare masura izolata de comunitatile majoritar romaanesti din jur. De exemplu, Brebu Nou si Garaana formau o comuna aparte, fara mari tangente cu localitatea cea mai apropiata, comuna romaano-germana Valiug (franzdorf). Lindenfeld facea parte din comuna Buchin, dar nu avea legaturi cu satul romaanesc cel mai apropiat, Poiana. Nici Caransebesu Nou, foarte aproape de orasul Caransebes (ulterior cartier al acestuia), nici Sadova Veche, laanga centrul de comuna Slatina Timis, nu interferau aproape deloc cu acestea.
Perioada comunista a dat lovitura de gratie micilor si izolatelor asezari de pemi germani din Banat. Ele au cunoscut deportarea in Uniunea Sovietica la sfaarsitul celui de-al doilea razboi mondial si apoi discriminarile de tot felul din cauza apartenentei locuitorilor de nationalitatea germana. Ruinarea vietii lor economice, paana atunci destul de infloritoare, in ciuda mediului natural ingrat, paralel cu marele progres cunoscut in aceeasi perioada de Germania Federala si de Austria, a instaurat definitiv in mentalul locuitorilor pemi ideea emigrarii.
Ea a inceput sa fie pusa in practica in special din anii `��80 ai secolului al Xx-lea, cand Nicolae Ceausescu a deschis calea repatrierii germanilor din Romaania contra obtinerii de valuta forte, si s-a generalizat in primii ani de dupa revolutia din decembrie 1989 (1990-1991), cand practic aceasta mica populatie a disparut din Banat. I�n 2009 satul Lindenfeld este complet parasit, la Brebu Nou mai traieste un singur pem autentic, iar in celelalte localitati (in special Garaana) exista caateva zeci de persoane de aceeasi nationalitate. Practic putem spune ca istoria pemilor germani din Banat cuprinde numai intervalul 1827-1991.
Garaana si Brebu Nou au devenit localitati turistice prin achizitionarea multor case ale pemilor de catre alti locuitori din regiune, dornici de a le folosi ca locatii de vacanta. I�ntre noii proprietari ai caselor sunt insa si unele exceptii, precum germanul Gerd Ballas din Saarland. Acesta a achizitionat o casa in Brebu Nou si a folosit ocazia pentru a studia localitatea din punct de vedere istoric si etnografic. Rezultatele stradaniilor sale au fost publicate pe site-ul http://www. Brebu-nou. De, unde am gasit informatii de real interes.
I�ntre acestea se afla si lista vechilor proprietari dinainte de 1990 ai caselor din Brebu Nou, pe care ii redam si noi in ordine alfabetica. Este o incercare de a reaminti faptul istoric al existentei pemilor.
Muzeul a fost infiintat in anul 1971.
``Ansamblul arhitectonic`` de la Brebu reprezinta unul dintre cele mai importante monumente ctitorite de Matei Basarab (incepand din 27 iunie 1650) si desavarsite de Constantin Brancoveanu (din anul 1689), constituind o realizare reprezentativa a arhitecturii secolului al XVII-lea.
Complexul istoric de la Brebu este asemanator palatelor brancovenesti ce au avut nu numai rosturi gospodaresti, cu pridvoare pentru odihna, ci si rosturi militare. Zidurile exterioare au fost totodata si ziduri de aparare cu metereze de tragere si poduri de straja. Intrarea in incinta intregului complex arhitectural se face pe sub clopotnita, care este o constructie masiva din caramida, avand inaltimea de 27 m.
Sunt expuse:
- piese de arta medievala,
- icoane,
- obiecte de arta decorativa: vesminte, costume boieresti din catifea cu fir de aur si argint, podoabe si bijuterii de epoca,
- vechi tiparituri romanesti din secolele XVII - XVIII, indeosebi din vremea lui Matei Basarab si Constantin Brancoveanu (Pravila de la Govora din anul 1640, Indreptarea Legii, tiparita la Targoviste in 1652, Biblia de la Bucuresti din 1688, carti realizate de mitropolitul Dosoftei si de Antim Ivireanul la Snagov);
- documente,
- unelte, vase din ceramica si metal, arme, monede, inele.
Complexul arhitectural de la Brebu a fost conceput ca loc de repaus al domnitorului Matei Basarab dar si ca fortificatie. El este alcatuit din casele domnesti, biserica, zidul de incinta si turnul clopotnita. Se pare ca lucrarile au debutat prin constructia casei domnesti si a zidului de aparare, inaltarea bisericii incepând cu primavara lui 1641 si incheindu-se in vara lui 1650. In orice caz intregul ansamblu arhitectural este terminat abia in 1690 in vremea lui C. Brâncoveanu (1688-1714). Privitor la Brebu când te gasesti in amurgul sau in zorii zilei de vara, nu-ti mai vine sa pleci, dornic sa asculti privighetorile ce cânta in crângurile Doftanel si Lupei. Credem de aceea in legenda lasata din stramosi, care spune ca: "tare s'a bucurat Matei Basarab" când a cunoscut Brebu, exclamând : "bre! . . . Bre! . . . Bre! . . . Dar frumoase locuri au fost pe aici. . . "
Amplasata in vatra localitatii Brebu, in apropierea râului Doftana, biserica mânastirii este construita pe un plan triconic, cu o turla pe naos si alte doua mai mici pe pronaos, zidurile având grosimea de doi metrii.
Singurele elemente decorative sunt doua registre de firide si un brâu de piatra in partea superioara, cât si incadramentele usilor si ferestrelor, acestea fiind realizate de maestrul Lupu, in care se reproduc modele ale goticului târziu moldovenesc. Decoratiunea interioara este de secol Xix (1843) cu refacerea picturii tâmplei si altarului, opera celebrului Sava Hentia, intre anii 1901-1902. Cercetatorii afirma ca la 1650 erau terminate lucrarile mânastirii. Este un lucru cert ca aceasta mânastire, cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail, Gavriil, Azrael si Rafail, era functionala la 1641.
La sfârsitul domniei lui Matei Basarab, lucrarile la finisaje, precum si pictura bisericii nu erau gata. Constantin Brâncoveanu gaseste sfântul locas intr-o stare jalnica. Prin doua acte datate 24 februarie 1689 si 2 iulie 1690, reconfirma vechile privilegii ale mânastririi si scuteste de dari 52 de localnici pentru a ajuta la terminarea lucrarilor de finisare si executare a picturii murale.
Grigore al Ii-lea Ghica, printr-un act din 8 mai 1752, trece administrarea mânastririi din mânile urmasilor lui Constantin Brâncoveanu in cea a Eforiei Spitalului Pantelimon din Bucuresti. In secolul al Xix-lea urmeaza o alta serie de calamitati care duc la refacerea bisericii.
O campanie de restaurare si reconditionare a ansamblului arhitectonic are loc intre anii 1955-1960, refacându-se turlele de piatra si darâmându-se ce a mai ramas din chiliile mai noi.
Cu aceasta ocazie biserica este inchisa pentru slujbe si impreuna cu tot complexul este transformata in muzeu de istorie si arta medievala.
Lacul Brebu Lacul Brebu se afla in centrul comunei in spatele Mânastririi si a fostului Palat Domnesc, ridicate de Matei basarab la 1654 Palat in care astazi se gaseste Muzeul de Arta. Lacul a aparut prin scufundare, probabil dupa 1644 si este `cuibarit` intr-o depresiune formata prin dizolvarea gipsului sau a sarii, cum sustin geologii.
Complexul arhitectural de la Brebu a fost conceput ca loc de repaus al domnitorului Matei Basarab dar si ca fortificatie. El este alcatuit din casele domnesti, biserica, zidul de incinta si turnul clopotnitei.
Se pare ca lucrarile au debutat prin constructia caselor domnesti si a zidului de aparare, inltarea bisericii incepând cu primavara lui 1641 si incheindu-se in vara lui 1650. In orice caz intregul ansamblu arhitectural este terminat abia in 1690 in vremea lui C. Brâncoveanu (1688-1714).
Considerat un monument al naturii, Cheia Brebului are forma unei deschideri trapezoidale taiata de Doftana intr-o stânca de conglomerate. Acest monumet al naturii a fost si este un punct de atractie turistica pe care Seva Hentia l-a pictat acum 100 de ani
La poalele Carpatilor de curbura, intr-o zona pitoreasca, unica, se afla satul Pietriceaua, care apartine de comuna Brebu, judetul Prahova. De cand se stiu, pietricenii au avut un spirit liber, oameni dintr-o bucata, cu un caracter parca imprumutat din duritatea pietrei. Localitatea se numara printre putinele din tara in care comunistilor nu le-a iesit colectivizarea. Pe aceste meleaguri au poposit multi voievozi ai tarii si oameni de seama, precum generalul doctor Carol Davila si sotia sa Anica, Nicolae Iorga, Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Filimon, Regele Carol I, scriitorul Al. Vlahuta, pictorii Stefan Luchian, Sava Hentia si Nicolae Grigorescu. De la Brebu se ajunge dupa o ora de mers pe jos spre miazanoapte, la Pietriceaua. Din punct de vedere administrativ satul face parte din comuna Brebu. Biserica din Pietriceaua a existat de cand s-a ridicat si mica asezare, in vremea intemeierii Tarii Romanesti. Dintr-o consemnare a preotului Gheorghe Popescu, care a pastorit parohia Pietriceaua intre 1939 si 1955, aflam ca „la 1852 s-a construit biserica avand hramul Sfanta Treime, pe locul daruit de un batran al unei mari familii pietricene - Ioan Burtea (puiu). " Se stie cu certitudine ca biserica din Pietriceaua a ramas fara clopot la 20 septembrie 1918, acesta fiind luat de soldatii nemti, pentru a-l topi si a face tunuri din el. Timp indelungat satenii n-au mai auzit dangat de clopot la Pietriceaua. Insa in 1933, in vremea preotului Trifu, se toarna un altul, comandat la renumitul „altelier Le Maitre din Bucuresti - Fabrica Romana de clopote, policandre si sfesnice bisericesti - Nicolae Ionescu - Furnisorul Curtii Regale". Clopotul, de 209 kg. Este frumos inscriptionat cu caractere latine. Astazi el se aude clar pana in cel mai indepartat varf de munte.
Biserica Noua a fost ctitorita in jurul anului 1901 si are hramul `nasterea Maicii Domnului`.
Muzeul „ Casa Domnească” Brebu este un muzeu județean din Brebu. Pe un platou așezat în stânga râului Doftana, se află comuna Brebu. Complexul arhitectural medieval Brebu compus din zidul de incintă, Turnul Clopotniță, Biserica și Casa Domnească, reprezintă unul dintre cele mai importante monumente istorice din secolul xvii-lea din județul Prahova. Zidul de incintă, este construit din cărămidă și piatră de râu, conferind incintei un traseu poligonal neregulat. Intrarea, se face pe sub turnul - clopotniță, construcție masivă din cărămidă, cu patru nivele și o înălțime de cca. 30 metri. Biserica, începută la 27 iunie 1650 (7158 de la facerea lumii), în timpul domniei lui Matei Basarab și finalizată de Constantin Brâncoveanu, conform pisaniei aflată între naos și pronaos, are un plan treflat, fiind prevăzută cu trei turle. Arhitectura este inspirată de Biserica Mânăstirii Dealu (sec. Xvi), decorația exterioară realizându-se cu ajutorul meșterilor munteni și moldoveni, identică cu Turnul Clopotniță. Casa Domnească, are plan dreptunghiular și ziduri groase, spațiul de locuit din opt încăperi, terasă prevăzută cu loggie și foișor. In spațiul Casei Domnesti, Muzeul de Istorie și Arheologie al județului Prahova a organizat o expoziție de istorie și artă feudală. Sunt prezentate exponate care atestă dezvoltarea agriculturii, meșteșugurilor și comerțului în secolele xvii-xviii, precum și înflorirea economică a Țării Românești în această epocă. În cadrul expoziției, două dintre săli sunt rezervate dezvoltării culturii, artei tipografice care cunoaște o stralucită înflorire în timpul domnitorilor Matei Basarab si Constantin Brancoveanu Sunt expuse și câteva cărți vechi românești: Pravila de la Govora din anul 1640 și Îndreptarea Legii, tipărită la Târgoviște în anul 1652, considerate cărți de căpătâi pentru efortul de întocmire a unui sistem legislativ autohton. Biblia de la București din anul 1688 - monument de limbă literară românească, sau cărți realizate de mitropolitul Dosoftei și Antim Ivireanul la Snagov. Colecția mai cuprinde piese deosebite de artă plastică și decorativă: icoane vechi, veșminte, costume boierești din catifea cu fir de aur și argint, podoabe și bijuterii de epocă. [1]
Clădirea muzeului este declarată monument istoric. Ansamblul arhitectonic de la Brebu reprezintă unul dintre cele mai importante monumente ctitorite de Matei Basarab (începând din 27 iun. 1650) și desăvârșite de Constantin Brâncoveanu (din anul 1689), constituind o realizare reprezentativă a arhitecturii
Alcatuit din biserica manastirii, casa domneasca, turnul intrarii si zidul de incinta, complexul arhitectural medieval Brebu este cel mai important monument al secolului xvii din judetul Prahova. Plasat in mijlocul comunei, in fata lacului, vizibil de la distanta si inconjurat de ziduri ca o cetate, monumentul arhitectural de la Brebu de integreaza in peisajul natural si ii sporeste frumusetea.
Construirea cetatii manastiresti de la Brebu este rezultatul unei vizite a domnitorului Matei Basarab pe aceste meleaguri, vizita care ar fi avut loc in anul 1642. Complexul manastiresc a fost construit in centru platoului brebean, langa lac, pe un teren donat de mosneanul Stanciu si sotia sa Nusa. Conform pisaniei, constructia complexului manastiresc a fost inceputa de Matei Basarab in 1650 (data este controversata) si a fost terminata de Constantin Brancoveanu.