Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Orasul se afla în sud-estul tarii, între Ploiesti si Giurgiu, pe malurile râului Dâmbovita, ce se varsa în Arges, afluent al Dunarii. Mai multe lacuri se întind de-a lungul râului Colentina, în perimetrul orasului, precum Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina, iar în centrul orasului exista un lac, Lacul Cismigiu. Acest lac, fosta balta în vechiul oras medieval, este înconjurat de Gradina Cismigiu, inaugurata în 1847 dupa planurile arhitectului german Carl F. W. Meyer. Pe lânga Cismigiu, mai exista doua parcuri mari, Parcul Herastrau (cu Muzeul Satului) si Gradina Botanica (cea mai mare din România si care cuprinde peste 10.000 de specii de plante, inclusiv exotice).
Prima sa mentiune apare în 1459 si devine capitala în 1862.În prezent, capitala are acelasi nivel administrativ ca si un judet si este împartita în sase sectoare.
Arcul de triumf a fost inaltat in anul 1922 din lemn si stuc, in cinstea proclamarii Unirii, dupa izbinda armatelor romane in primul razboi mondial, arc ce va fi inlocuit cu unul de piatra, opera arhitectului Petre Antonescu, intre anii 1935-1936.
Fatada sudica este frumos impodobita cu doua medalioane in bronz, ce infatiseaza chipurile regelui Ferdinand si al reginei Maria, care le inlocuiesc pe cele originale, distruse de regimul comunist, dupa anii `80. In locul lor au fost aplicate doua mari flori de piatra, care au fost date jos, dupa 1989, iar chipurile regale si-au reluat locul.
Deasupra fiecarui medalion se afla cite o Victorie in relief, opere ale sculptorilor C. Baraski si M. Constantinescu.
Pe fatada nordica, alte doua medalioane au sculptate chipurile Barbatia - infatisata de un razboinic cu sabie, lucrare a lui I. Jalea si Credinta - un tanar cu o cruce, autor C. Baraski.
Pe pietrele de bolta ale Arcului de Triumf sunt inscrise bataliile de la Marasesti, Oituz, iar pe fatadele laterale sunt inscrise proclamatiile regelui Ferdinand catre popor cand tara a intrat in razboi si cea de la Alba Iulia cu prilejul incoronarii.
Cladirea a fost ridicata intre anii 1886-1888, dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron.
Arhitectura exterioara este o imbinare de stiluri: neoclasic, baroc, ionic.
Atheneul Roman este una dintre cele mai reprezentative cladiri ale capitalei.
Aici isi are sediul Filarmonica "G. Enescu" si tot aici au evoluat unii dintre cei mai de seama dirijori si solisti interpreti ai veacului XX: Erich Kleiber, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Herbert von Karajan, Dinu Lipatti, Arthur Rubinstein, Pablo Casals, Yehudi Menuhin.
Arhitectul Constantin Joja (1908-1991) a avut contributii esentiale atat in creatia de arhitectura, cat si in protejarea, restaurarea si valorificarea monumentelor istorice.
Casa memoriala a fost inaugurata in 1990. In interiorul ei sunt reconstituite aspecte legate de viata si activitatea sa.
Este situata in sectorul 1 din Bucuresti.
Casa Poporului (Palatul Parlamentului) a fost construita pe fostul Dealul Spirii (numele unui renumit doctor din zona) dupa anii `80, are o inaltime de 84m (cuprinde 12 etaje) si o suprafata de 330.000m2.
Cartea Recordurilor Guiness inscrie constructia pe locul II in lume dupa Pentagon - cu o suprafata desfasurata de 330.000 m2 si pe locul III ca volum, cu 2.550.000 m3.
Initial s-a dorit sa fie resedinta presidentiei, a comitetului central al partidului comunist si al unor ministere.
Ea cuprinde o uriasa impletitura de sculpturi monumentale, ipsoserii aurite, pardoseli decorative, tavane dantelate, brocarturi, tapiserii si covoare grele, toate intr-un sir de saloane, galerii, sali fastuoase, holuri si sali de dimensiuni generoase.
Palatul cuprinde vaste holuri, coridoare lungi, nenumarate sali imense, iar cea mai mare se numese Sala Unirii, cu o inaltime de 16m si o suprafata de 2200 m2, aici aflandu-se cel mai mare candelabru din palat, cu o greutate de trei tone si 7000 de becuri.
In 1989 erau terminate numai citeva incaperi si exteriorul, dupa aceasta data au continuat lucrarile pina in 1997, cind devine Palatul Parlamentului.
Palatul Parlamentului poate fi vizitat in fiecare zi in grupuri organizate.
In fata lui se deschide Piata Constitutiei (serveste ca loc de desfasurare pentru spectacole, defilari, sarbatoriri) din care porneste apoi bulevardul Unirii (fost Victoria Socialismului), pe care Ceausescu l-a dorit mai lat decit Champs Elysees. Intreaga artera este presarata cu fintini mai mari sau mai mici, bogat ornamentate in piatra si al caror nivel estetic a atras numeroase controverse.
Curtea Veche pastreaza urmele unui important centru politic si administrativ al Tarii Romanesti, aici aflandu-se un muzeu in aer liber unde se pot vedea marile hrube din subsol, coloanele din sala Sfatului, etc
O constructie ce dateaza din primul deceniu al sec. XIX, Hanul lui Manuc a fost construit de marele negustor Manuc-bei.
Pe numele sau intreg Manuc Mirzaian, armeanul se tragea dintr-un neam de negustori foarte bogati, originari din regiunea Araratului, dar stabiliti la sud de Dunare, in cetatea Rusciuk, pe la jumatatea secolului al XVII-lea.
Portretul pe care George Potra i-l face acestui personaj - in remarcabila carte ``Istoricul Hanurilor Bucurestene``, ramane memorabil.
"A fost inzestrat de natura cu calitati exceptionale. Era un barbat frumos si impunator, foarte inteligent si cult, dovada ca vorbea 12 limbi la perfectie. Era intotdeauna elegant si distins, fin psiholog si adanc cunoscator de oameni, siret si abil, in acelasi timp, marinimos si larg la suflet, dar stia sa fie, deopotriva, curtenitor si voluntar, ba chiar energic, in functie de orice situatie. Marea sa calitate era aceea de a vedea sfarsitul lucrurilor mai inainte ca acesta sa se produca, astfel incat stia intotdeauna ce trebuie sa faca. I-a placut sa fie bogat si a reusit sa aiba o avere imensa, in bani si proprietati".
Insa Manuc a fost, pentru acea epoca, o personalitate misterioasa si paradoxala. Se spune despre el ca era francmason si ``agent dublu``, adica facea spionaj atat pentru Imperiul Otoman, cat si pentru cel tarist.
A fost ridicat la rangul de ``dragoman`` (un fel de prefect) si ``bey de Moldova`` (adica print) chiar de sultan, prin firman dat de inalta Poarta, iar tarul Alexandru I i-a conferit titlul de ``cavaler al Ordinului Sfantul Vladimir``.
Inagurata in 1957 ca si Muzeu al Literaturii Romane - adaposteste documente, fotografii, arta plastica si obiecte memoriale care ilusteaza cele mai semnificative momente din istoria literaturii romane.
Casa Melik este considerata cea mai veche cladire civila din Bucuresti, pastrata in forma ei originala, care din 1820 a apartinut familiei Melik.
In prezent adaposteste Muzeul ``Th. Pallady``.
La initiativa profesorul Dimitrie Gusti, in primavara anului 1936 ia fiinta Muzeul Satului Romanesc, creatie colectiva a Scolii Sociologice Romane. Cel ce s-a gindit prima oara la constituirea unei colectii de arta populara, a tipurilor de gospodarii taranesti si-a prezentarii lor in expozitii, a fost scriitorul Al. Odobescu cu mult timp in urma.
De-a lungul anilor, suprafata muzeului a crescut pina la circa 15 ha, iar numarul de constructii amplasate depaseste cifra de 300;din acestea peste 4 ha sint dotate cu tot necesarul unei gospodarii taranesti (ateliere, constructii anexe, biserici, etc).
In anul 1977 a capatat denumirea de Muzeul Satului si de Arta Populara prin contopirea cu Muzeul de Arta Populara. Dupa Revolutie, in luna martie a anului 1990, s-au divizat din nou, primul devenind Muzeul Satului, iar al doilea Muzeul Taranului Roman. Asezat pe o latura a parcului Herastrau in paralel cu soseaua Kiseleff, Muzeul Satului prin marimea sa, devine cel mai mare muzeu in aer liber din Europa, ce atrage prin frumusete numerosi turisti straini, dar si bucuresteni dornici de plimbare
In 1946, K. Zambaccian a donat statului casa si colectia sa de arta, in total 310 lucrari.
Colectia se distinge in special prin calitatea deosebita a lucrarilor de arta romaneasca.
In patrimoniul muzeului se afla picturi semnate de Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Stefan Luchian, Jean Al. Steriadi, Gheorghe Petrascu, Nicolae Tonitza, Nicolae Darascu, Theodor Pallady, Iosif Iser, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Horia Damian, Alexandru Padina, Ion Tuculescu, precum si lucrari de sculptura ale unor mari maestri: Dimitrie Paciurea, Oscar Han, Corneliu Medrea, Ion Jalea, Constantin Brancusi.
Adresa: Str. Muzeul Zambaccian, nr. 21,
Orar vizitare:
miercuri- duminica 11.00-19.00 (mai-septembrie)
10.00-18.00 (octombrie-aprilie)
Inchis: luni, marti, 1 ianuarie, Duminica Pastelui, 25 decembrie
Opera Romana este o constructie relativ noua (1953).
Ridicata dupa planurile arhitectului Octav Doicescu, cladirea are o capacitate de 2200 locuri, la ultimul etaj se gaseste Muzeul Operei in care sunt expuse documente,fotografii, costume.
In fata cladirii se afla statuia marelui muzician George Enescu, o sculptura in bronz de Ion Jalea.
Legenda spune ca motivatia construirii acestei manastiri, de catre Mihai Viteazu a fi fost: - Mihai, fiul vitreg al lui Patrascu Voda cel Bun este prins din porunca lui Alexandru-Voda cel Rau, pe motiv ca ar fi uneltit pentru a ajunge la domnie. Mihai este dus spre Piata Sf. Anton, locul in care trebuia sa fie executat prin decapitare. Drumul spre piata trecea pe langa Biserica Alba Postavari de sub Dealul Spirei, iar Mihai cu permisiunea garzilor se opreste si se inchina la icoana Sf. Nicolae, facand totodata si legamantul de a construi o manastire pe dealul din apropiere, daca va scapa cu viata din aceasta situatie.
Versiunile legendei ofera doua variante prin care Mihai a scapat de osanda pregatita de Alexandru-Voda cel Rau.
Prima vorbeste despre o garantie depusa de 12 boieri, iar a doua accentueaza calitatile fizice ale lui Mihai (un barbat falnic si deosebit de aratos). La vederea lui Mihai, gadele inspaimantat ar fi aruncat securea si ar fi fugit. Conform acestei variante Mihai ar fi fost eliberat la presiunea membrilor comunitatii, stransi la locul executiei. Eliberat, Mihai isi tine promisiunea luata in fata lui Dumnezeu si construiste manastirea.
Pe locul actualului parc pe vremea lui Alexandru Ipsilanti se gasea o mare balta, numita balta lui Dura negutatorul.
Numele actual l-a capatat de la mai marele peste cismele (cismigiu) care isi avea casa in apropiere.
In 1847 sub indrumarea peisagistului vienez Carl F.W.Meyer au inceput lucrarile de amenajare, iar in anul 1854 a avut loc inaugurarea oficiala.
Astazi impresioneaza prin aranjamentele florale, colectia deosebita de material dendrologic, aici gasindu-se unele exemplare declarate arbori ocrotiti.
Cismigiul nu este niciodata pustiu, vara fiind cautat pentru racoare, vegetatie si lacul sau intesat cu barci si care iarna devine un patinoar natural.
Cladirea Teatrului National a fost realizata intre anii 1967-1970, dupa proiectul unui colectiv de arhitecti coordonati de Horia Maicu, Romeo Stefan si N. Cucu.
Numarul de teatre a crescut de la 14-16, la inceputul celui de al doilea razboi mondial, la 45-50 in anii 70 si 80 si apoi la 52 in 1996.
Dupa revolutia din 1989, teatrul romanesc s-a impus prin reprezentatii de succes pe marile scene ale lumii, multumita actorilor sai de exceptie si a unei regii originale datorata unor regizori ca Silviu Purcarete, Catalina Buzoianu, Tompa Gaabor si Mihai Maniutiu.
Biserica Coltea este ctitoria spatarului Mihai Cantacuzino (1702), care a inaltat si spitalul alaturat (1704).
Biserica se remarca prin pridvorul cu coloane si balustrada de piatra sculptata si prin portalul de piatra cu o bogata ornamentatie.
Sursa: hoinari.ro
Biserica Cretulescu, cunoscuta si sub grafia Biserica Kretzulescu este considerata unul din cele mai valoroase monumente de arhitectura ale orasului de la sfarsitul perioadei brancovenesti, a fost ridicata in anii 1720 -1722 prin grija marelui logofat Iordache Cretulescu si a sotiei sale Safta, una din fiicele domnitorului Constantin Brancoveanu.
Marele logofat a construit in vecinatatea bisericii si un han, nu numai pentru ca asa se obisnuia in aceea vreme, dar si pentru faptul ca aici se afla, pe atunci, bariera de nord a orasului.
Frescele sale interioare au fost realizate de Gheorghe Tattarescu (1859-1860).
Are peste 200 de ani si legenda spune ca a fost ridicata de Mihai Viteazul pe dealul Spirei ca multumire ca a scapat de sabia turcului.
Ascunsa bine si inconjurata de blocuri, biserica a fost mutata la ordinul lui Ceausescu - turnata centura de beton sub ea, pusa pe sine de tren, coborata de pe deal si mutata 200 metri. Ar fi trebuit sa fie acum exact la coltul Casei Poporului.
In jurul bisericii era o manastire unde au functionat Arhivele Statului. Tot ansamblul a fost demolat, mai putin clopotnita care a fost desprinsa si mutata langa biserica.
Manastirea Sfanta Troita - Radu Voda este asezata in centrul Capitalei. Pe malul Dambovitei, in imediata apropiere a Pietii Unirii, invecinandu-se cu dealul Patriarhiei; ``peste drum`` de Curtea Veche.
Astazi, complexul Radu Voda este compus din Biserica, Turnul clopotnita, Seminarul Teologic, Ruinele Palatului Domnesc.
Asezamantul a trecut prin grele incercari: a fost puternic avariat in timpul retragerii lui Sinan Pasa. Dupa ce a fost inchinat calugarilor greci, acestia au luat, la plecare, toate odoarele si obiectele de pret ale manastirii. Iar in 1875, Titu Maiorescu, in calitate de ministru al Cultelor, dispune demolarea incintei, zidurile fiind pur si simplu aruncate in aer.
Turnul clopotnita este cel mai inalt din Bucuresti (aproximativ 25 de metri).
Ascunsa printre cladiri mai inalte, biserica Stavropoleos se afla in spatele fostului Palat al Postelor (actualul Muzeu National de Istorie). Biserica mica si foarte frumoasa, a fost construita de un calugar grec.
Este un lacas cu cele mai reprezentative si excelente influente ale artei brincovenesti tirzii. Coloanele de piatra, piedestalele, capitelurile, pridvorul cu balustrada incinta ochiul prin mestesugul sculpturilor cu motive vegetale sau animale.
Construirea bisericii Patriarhiei o incepe voievodul Constantin Serban Basarab in anul 1656, dar va fi terminata mult mai tirziu de un urmas al sau, Radu Leon, abia in 1668 si poarta hramul ``Sf. Imparati Constantin si Elena.``
Dupa acest an, voievodul o ridica la rangul de Mitropolie a tarii, iar colinei pe care este amplasata bucurestenii ii vor spune Dealul Mitropoliei.
Din asezamintele minastiresti ridicate odata cu biserica, n-a mai ramas decat o frumoasa si impunatoare clopotnita, zidita de Constantin Brincoveanu la inceputul domniei sale, in anul 1698.
Mitropolia fiind o copie mai mare a bisericii lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges, are o nota de simplitate, robustete, echilibru.
Din vechea pictura a bisericii, a ramas doar cea de deasupra usii de intrare.
Campania de relansare a imaginii Muzeului National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" ca institutie publica de stiinta, educatie, cultura si divertisment - Nu se uita usor (hard to forget) - este declarata campania anului la Festivalul de Publicitate Ad 'or.
Mcc acorda premiul "Grigore Antipa" pentru patrimoniul cultural national Muzeului National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" pentru proiectul "Intalnirea de Duminica".
Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" are un bogat patrimoniu format din colectii zoologice, de minerale si roci, paleontologice si etnografice. In urma colectarilor realizate de specialisti din tara si strainatate, a donatiilor si achizitiilor, colectiile Muzeului au sporit permanent, astfel ca in prezent ele cuprind peste 2 milioane de piese.
Daca la infiintarea sa, in 1834, aceste colectii aveau scopul de a servi scoala si cursurile "slobode", in prezent ele sunt utilizate in special la realizarea expunerii permanente, a expozitiilor temporare si ca baza pentru un larg evantai de cercetari din domeniul stiintelor naturii.
Astfel, colectiile zoologice ale Muzeului - cele mai numeroase si mai diverse din Romania - permit in buna masura documentarea biodiversitatii pe teritoriul tarii noastre si chiar in afara granitelor ei; colectiile geologice si paleontologice surprind particularitatile evolutiei scoartei terestre si a faunei pe actualul teritoriu al Romaniei; iar colectiile etnografice surprind unul dintre cele subtile aspecte ale biodiversitatii: diversitatea socio-culturala.
Acest impresionant patrimoniu este conservat si pastrat in depozite speciale, prin grija muzeografilor si conservatorilor, personalul de specialitate din cadrul Muzeului National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" acordand o grija deosebita activitatilor curatoriale necesare intretinerii si gestionarii colectiilor. Doar o mica parte a pieselor sunt prezentate in salile Muzeului, pentru a nu incarca excesiv expunerea si a evita deteriorarea pieselor sensibile la actiunea luminii, prafului etc.
Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie (cunoscut îndeobște ca Palatul C. E. C. , după denumirea ulterioară a instituției), este o clădire din București, situată în Calea Victoriei, față în față cu Palatul Poștelor, construit în aceeași perioadă.
Piatra de temelie a Palatului Cec a fost pusă în 8 iulie 1897, în prezența Regelui Carol I al României și a Reginei Elisabeta.
Până în 1875, în acel loc se aflaseră mănăstirea și hanul `sfântul Ioan cel Mare`. Datând din secolul al Xvi-lea, așezămintele au fost restaurate de Constantin Brâncoveanu în anii 1702 - 1703 pentru ca, apoi degradându-se să fie demolate în anul 1875. Actuala clădire a fost ridicată după demolarea primului sediu al Casei de Depuneri (ridicat la rândul lui în locul mânăstirii).
Realizată după planurile arhitectului Paul Gottereau, cu elemente specifice din arhitectura franceză de la sfârșitul secolului Xix, Palatul Cec a fost terminat în anul 1900.
Arena Națională, cunoscută printre localnici și ca Stadionul Național, este un stadion de fotbal din București, România, pe care se dispută meciurile echipei naționale de fotbal, finala Cupei României și meciul din Supercupa României.
Cu o capacitate de 55. 600 de spectatori, este cel mai mare stadion din țară și primul stadion de elită UEFA din România, succedat de Cluj Arena.
Construcția arenei al cărei proprietar este Primăria Municipiului București a fost finalizată în 2011.
Vestit pentru dimensiunile impresionante, Palatul Parlamentului este unul dintre cele mai interesante cladiri pe care ar trebui sa le vizitezi daca ajungi in Bucuresti. Acest edificiu grandios este caracterizat de melanjul arhitectonic deosebit care reuneste stilul brancovenesc si influentele stilului renascentist, germanic si baroc.
Cunoscuta si sub numele de Casa Poporului, constructia surprinde prin opulenta celor peste 1000 de incaperi. De la mobilier din lemn masiv si usi sculptate, la coloane de marmura, de la lustre de cristal, la draperii din matase si covoare imense, aceasta atractie turistica reprezinta un univers al luxului si al extravagantei in care merita sa zabovesti cateva ore.
Cu siguranta, Centrul Istoric este una cele mai indragite si cochete zone din Bucuresti, un loc impanzit de cladiri construite in stil neoclasic si neobaroc, la parterul carora vei gasi numeroase terase ademenitoare, cafenele, restaurante si magazine.
O plimbare pe stradutele intortocheate si foarte populate ale Centrului Istoric iti da impresia ca ai facut o calatorie in timp si ca te afli in Bucurestiul de altadata.
Cea mai cunoscuta strada pe care trebuie sa ajungi este Lipscani. Aici se afla si Hanul cu Tei, o cladire impresionanta care a fost construita inca din anul 1833.
Povestea Ateneului Edificiu-simbol al culturii naţionale, Ateneul Roman, a fost construit în inima Bucureştilor în urmă cu 120 de ani (1886-1888). A devenit exponentul arhitectonic şi spiritual nu doar al Capitalei, ci al întregii naţiuni. Concepută de arhitectul francez Albert Galleron, clădirea este inspirată din vechile temple greceşti şi, din 2004 este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, monument de arhitectură de grupă valorică A, de valoare naţională şi universală. Puţini bucureşteni stiu că Palatul Ateneului Român s-a clădit cu banii dintr-o subscripţie publică, în urma organizării unei loterii naţionale (500.000 de bilete în valoare de un leu). Apelul adresat cetăţenilor, suna ca o chemare populară, printr-un slogan destul de comic: `Daţi un leu pentru Ateneu!`. Ideea apelului s-a transformat la acele vremuri într-o lecţie de unitate, de trezire a conştiinţei naţionale. Muzeul Ţăranului Român, emblemă europeană De văzut neapărat! Conţine în esenţă, totul despre noi, românii, mai bine decât am putea să o spunem în cuvinte. Spre deosebire de alte muzee din lume, fiecare sală devine un spaţiu viu, în care poţi respira atmosfera unei părţi din lumea satului românesc: şcoala, biserica, vatra casei. În 1996, a fost desemnat muzeul European al anului, distincţie acordată de European Museum Forum. De aproximativ 10 ani, instituţia de pe bulevardul Kisseleff pune la dispoziţia vizitatorilor Clubul Ţăranului Român unde se adună o bună parte a lumii boeme din Bucureşti. De asemenea, în cadrul muzeului mai puteţi găsi o librărie şi un cinematograf cu o selecţie foarte bună de filme.
Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/top-10-locuri-nu-trebuie-ratezi-bucuresti-1_50be05857c42d5a663d1f872/index.html
Ansamblul de fântâni din Piața Unirii din București, România este administrat de către Apa Nova, concesionar al furnizării serviciilor de alimentare cu apă și canalizare pentru municipiu. Au fost construite în timpul regimului comunist în urma planurilor de sistematizare ale lui Nicolae Ceaușescu, când a fost amenajat și bulevardul Unirii (pe atunci, Victoria Socialismului)