Obiective turistice în Călimănești

Manastirea Cozia

Situat la 3 km de statiunea balneo-climaterica Calimanesti - Caciulata, pe malul drept al Oltului si la cca. 20 km nord de Ramnicul Valcea, ansamblul manastiresc de la Cozia, cu hramul ``Sfanta Treime``, la inceput a fost cunoscut sub numele de ``Manastirea Nucet``, abia mai tarziu primind numele de ``Cozia``, dupa muntele din vecinatate.

Biserica mare cu hramul ``Sfanta Treime``, armonios proportionata, cu ornamentatie bogata, a fost construita de mesteri din Moravia, dupa modelul bisericii sarbesti din Crusevat, din piatra alba tare, intre 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Batran. Conceputa dupa planul trilobat, ea surprinde prin precizia si perfectiunea realizarii artistice. A fost sfintita la 18 mai 1388. Partea superioara a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor si pictura din pronaos dateaza din timpul lui Mircea cel Batran. Pictura a fost renovata in 1517, in vremea lui Neagoe Basarab, cand s-a facut si fantana care ii poarta numele, dupa cum se vede intr-un fragment de inscriptie; intre anii 1706-1707 i-a fost adaugat pridvorul, s-a refacut pictura din incinta si s-au adaugat cerdacurile, chiliile si s-a reconstruit havuzul cu apa (baptisteriul din fata bisericii). Toate acestea s-au facut de catre paharnicul Serban Cantacuzino. Pictura originara se pastreaza in naos, unde pe peretele de vest sunt pictati Mircea si fiul sau Mihail in costume de cavaleri, iar in stanga se afla portretul lui Serban Cantacuzino.

Catapeteasma originara din lemn, a ars si a fost refacuta in 1794 din caramida, fiind zugravita in anul 1907. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos si pronaos au fost daruite manastirii de domnitorul Constantin Brancoveanu. Cladirile au fost refacute de domnitorii Bibescu si Stirbei intre anii 1850-1856; tot atunci s-au construit si doua pavilioane din care se mai pastreaza cel din stanga, care a fost resedinta domneasca de vara.

In pronaos se gasesc mormintele voievodului Mircea si al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa moartea fiului ei, decedata in 1605. Piatra funerara a domnitorului este o copie a celei originale si dateaza din 1938.

Manastirea are doua paraclise, unul cu hramul ``Adormirea Maicii Domnului`` (1583), iar celalalt, ``Duminica Tuturor Sfintilor`` (1710).

Paraclisul din zid, cu hramul ``Adormirea Maicii Domnului``, asezat in coltul de sud-est al manastirii, dateaza din anul 1583.

Paraclisul, zis brancovenesc, asezat in coltul de nord-est, este din caramida, avand doua case boltite si un foisor. Dateaza din anii 1710-1711.

Bolnita se afla pe partea cealalta a soselei, avand hramul ``Sfintii Apostoli`` si a fost zidita intre anii 1542-1543 de Petre Voievod (petru de la Arges – 1535-1545) numit si Radu Paisie.

In corpul de cladiri de pe latura estica a fost amenajat un muzeu in care sunt expuse monede, tiparituri vechi, obiecte si podoabe de cult, printre care se pot mentiona: epitaful din 1396, o Evanghelie din 1644 tiparita de mitropolitul Varlaam, Psaltirea in versuri a lui Dosoftei – 1673, un anteriu al preotului Radu Sapca, pe care Cuza l-a numit aici crator-civil.

Intre anii 1927-1930, biserica cea mare a fost invelita cu tabla si i s-a spalat pictura. Asezamantul monahal a fost restaurat in intregime intre anii 1958-1962, cand s-au consolidat chiliile si cele doua paraclise. Lucrarile de restaurare au continuat si dupa 1970, cand s-a introdus incalzirea centrala, iar biserica a fost acoperita cu tabla de arama, prin stradaniile Episcopiei Ramnicului si ale staretului Gamaliil Vaida.

In ``Cerdacul lui Mircea``, din corpul de chilii dinspre Olt, a scris Grigore Alexandrescu cunoscuta poezie ``umbra lui Mircea la Cozia``, una dintre cele mai frumoase poezii din literatura romana.

Dupa cum mentioneaza documentele vremii, incepand cu anul 1415, la Cozia a functionat pana in secolul al Xviii-lea o scoala manastireasca. Din secolul al Xiv-lea Cozia devenea unul dintre cele mai importante centre culturale.

Cozia Veche sau ``schitul de piatra``, situata la un kilometru nord de manastire, are hramul ``Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul`` si "Cuvioasa Parascheva" si se crede ca ar fi ctitoria lui Radu, tatal lui Mircea, la sfarsitul secolului al Xiii-lea inceputul secolului al Xiv-lea. Documentar este atestata la 8 noiembrie 1601 si 8 noiembrie 1602, cand Teofana monahia, in actele de donatie catre manastirea Cozia, mentioneaza doi nevoitori ai acestui schit. Ultima mentiune documentara despre viata acestui schit poarta data de 8 septembrie 1837.

Manastirea Cozia ramane cea mai reprezentativa ctitorie a domnitorului Mircea cel Batran, dar are si o mare insemnatate in ceea ce priveste cercetarea studiului de cultura si arta a poporului nostru in secolul al Xiv-lea, fiind o bogata sursa de documentare pentru arhitectura, sculpturile in piatra si lemn, ca si in pictura.

Manastirea Stanisoara

Manastire de calugari, cu hramul ``Sfantul Gheorghe``, manastirea Stanisoara este amplasata la poalele masivului Cozia, pe versantul sau sudic, pe teritoriul localitatii Calimanesti, judetul Valcea. Accesul se face pe valea Pausa - Stanisoara pe directia nord, plecand din halta Cfr Pausa-caciulata, la aproximativ 6 km, sau din statia Cfr Turnu, pe directia est, la aproximativ 4 km.

La Nucet - Stanisoara, primul asezamant monahal a fost un schit construit din lemn (nu se cunoaste data construirii), ce se leaga de numele sihastrilor Meletie, Neofit, Isaia si altii, veniti pe aceste locuri de la manastirea Cozia si traitori ai pesterilor de aici.

În 1747, Gheorghe Clucerul, împreuna cu alti boieri din Pitesti, zidesc aici o biserica ce a fost pustiita în 1788 de navalitorii turci, care au încendiat biserica iar pe calugari iau omorat.

Între anii 1803-1806 este reconstruit schitul Nucet-stanisoara de catre monahii Sava si Teodosie, veniti de la Athos, sprijiniti de episcopul Iosif I al Argesului, dar incendiul din 1850 va distruge întregul asezamant.

Actuala biserica din piatra a fost construita între anii 1903-1908, sub ctitoria episcopului Gherasim Timus, staret fiind Nicodim Manu. În anul 1937 se construieste biserica paraclis. Au participat la punerea pietrei de temelie sase arhierei membri ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. La aceea vreme în incinta manastirii se gasea o casa de odihna cu 100 de paturi.

Întregul asezamant monahal se afla într-un cadru natural linistit, înconjurat de frumuseti naturale ispititoare. Monahii duc o viata austera hranindu-se fara carne.

Manastirea Turnu

La poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului, se inalta silueta zvelta a manastirii de calugari Turnu, situata la 600 m de statia de cale ferata cu acelasi nume. La poalele culmii Turneanu din masivul Cozia, de-a lungul timpului, au fost multe sihastrii, chilii sapate in stanca, dintre care unele se mai pastreaza si astazi.

Biserica veche ce se afla imediat la intrare, a fost ridicata in anul 1676, pe locul alteia din lemn, ctitoria fostului episcop de Ramnic, Varlaam, mitropolitul Tarii Romanesti, stins din viata in anul 1702. Asezamantul a fost o copie a manastirii Cozia-veche, fiind refacut de Gherasim Timus (1894-1911), insa biserica veche a fost mistuita de flacari in 1932, scapand din calea incendiului doar casa lui Gherasim Timus si chiliile din vale. Intregul ansamblu a fost refacut in anul 1933. Aceasta bisericuta, mai mica are hramul ``intrarea in Biserica a Maicii Domnului``. In jurul ei se pastreaza numeroase chilii sapate in piatra, iar in incinta se afla doua pesteri unde pustnicii se izolau de lume.

Biserica noua, numita si Biserica cea mare, a fost ridicata intre anii 1897-1901, de insusi Gherasim Timus, avand hramul ``schimbarea la Fata``. Aceasta are forma patrata, etajata, cu doua niveluri, parter si etaj, la fiecare nivel fiind o biserica in care se tine slujba separat, de alt preot. Are o cupola centrala, cu acces pe scarile exterioare construite recent pe fatada de sud, dinspre lacul din apropiere.

Intre anii 1935-1938, au fost construite chilii cu etaj si intregul ansamblu a fost renovat. Pana in anul 1939, aici a functionat o scoala de cantareti bisericesti. Vietuitorii de aici duc o viata austera, neconsumandu-se carne.

In apropierea acestui vechi asezamant monastic se pastreaza si astazi unele vestigii istorice renumite cum ar fi : castrul roman ``arutela``, stanca de piatra numita ``masa lui Traian`` si baile termale de la Bivolari – pe malul stang al Oltului.

Manastirea Ostrov

Este o manastire de calugarite, cu hramul ``Nasterea Maicii Domnului`` si se afla amplasata pe o insula a lacului de acumulare al hidrocentralei Calimanesti de pe raul Olt, fiind legata de statiunea balneo-climaterica Calimanesti - Caciulata printr-un pod, la o distanta de 5 km de la halta C. F. R. Calimanesti - Jiblea.

Biserica este rezidita pe locul unei biserici mai vechi din secolul al Xiv-lea sau inceputul secolului al Xv-lea, intre anii 1520-1521, fiind ctitorita de domnitorul Neagoe Basarab si sotia sa, doamna Despina.

S-a sfintit nezugravita, pentru cult folosindu-se in prima faza icoane pictate, aflate astazi in Muzeul de Arta al Romaniei. Altarul a fost pictat in 1752, restul bisericii fiind in stil fresca, de o remarcabila valoare artistica si a fost terminat in anul 1760. Tot atunci i s-a inlocuit si inscriptia din pisania veche cu un text romanesc, scris cu litere chirilice.

O mare podoaba de arhitectura interioara, care a infruntat vremurile, este ``tampla aurita``, din lemn de tei care dateaza exact de la zidirea bisericii. Icoanele imparatesti sunt foarte vechi, unele ipoteze sustinand ca ar fi chiar cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurata in 1791 de Ioan Zugravul.

La 22 decembrie 1838 chiliile si cladirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi in anul 1940. Principalele restaurari s-au facut in anii 1940, 1956-1957, 1962-1963.

Din timpul lui Neagoe Basarab au ramas trei icoane: Sfantul Nicolae, Coborarea de pe cruce si Sfantul Sava, toate de o mare valoare artistica, in prezent aflate in custodia Muzeului de Arta al Romaniei.

Incepand cu secolul al Xvi-lea pana in 1890, Schitul Ostrov a fost schit de calugarite. In acest schit s-au calugarit sotia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina cu numele de Platonida, si mama lui Mihai Viteazul care si-a luat numele de Teofana.

Constructia hidrocentralei Calimanesti a impus ca biserica impreuna cu insula sa fie ridicate cu circa 6 m, pentru a nu fi inundate, si reconstruita casa staretiei. Intregul ansamblu insular este un frumos parc de agrement pentru vizitatorii statiunii Calimanesti-caciulata care, pe langa alte ``dotari``, reuneste un numar de 47 de specii de arbori, arbusti si trandafiri.

Manastirii Frasinei

Situata in comuna Muereasca, la 25 km de Ramnicul Valcea, Manastirea Frasinei are de fapt doua biserici.

Biserica Manastirii Frasinei, zisa si Biserica Mare, avand hramul ``Adormirea Maicii Domnului``, cu intreg ansamblul de cladiri, in forma de cetate, este ctitoria Sfantului Calinic de la Cernica, episcopul Ramnicului, care a construit-o intre anii 1860-1863, an in care o si sfinteste. Pictura, facuta in ulei de pictorul ardelean Misu Pop, in stilul lui Tattarascu, a fost spalata in anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Aceasta biserica este monument istoric.

Biserica schitului vechi, cu hramul ``Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul``, a fost construita din lemn de calugarii bulgari Ilarion si Stefan, in anul 1710 si reconstruita din zid in anii 1762-1763 de Carstea Iovipali si Damian Iovipali, fratii hagii din Ramnic, impreuna cu Nicolita Iovipali, fiul lui Carstea, avand binecuvantarea episcopului de Ramnic, Filaret.

In jurul acestui schit au existat chilii care insa nu s-au pastrat. Din anul 1787, din timpul razboiului ruso-turc, schitul este pustiit si ramane parasit pana in anul 1848, cand este refacut de calugarul cernican Acache, cu invoirea lui Gheorghe Iovipali, urmasul primilor ctitori. Acesta inchide pridvorul bisericii cu caramida, transformandu-l in pronaos, il zugraveste si reface incaperile chiliilor. Biserica veche pastreaza pictura din anul 1763, executata de Teodor Zugravul, cat si pe cea din tinda din anul 1848.

Paraclisul cu hramul ``sfintii Trei Ierarhi``, cladirile de locuit dinspre miazazi si rasarit, au fost facute de episcopul Gherasim Safirim al Romanului (1910-1911), fost arhimandrit de scaun al Episcopiei Ramnicului-noului Severin, care completeaza si aripa de miazazi si rasarit a cetatii monastice, pe partea de zid, care ramasese necompletata de Sfantul Calinic in anul 1888.

Viata monahala de aici se aseamana cu cea de la Muntele Athos: in manastire nu au voie sa intre femei (numai in biserica de sus, in cea de jos au voie si femeile) si nu se gateste cu carne. In acest sens, Sfantul Calinic a asezat in anul 1867 o piatra de legamant la circa 2 kilometri de manastire, unde este astazi o biserica si dependinte pentru cazarea femeilor. Pe piatra de legamant sunt gravate cu litere chirilice atat binecuvantari, pentru cele care vor pastra acest legamant, cat si blesteme, pentru cele ce vor calca hotararea sfantului. Pentru a dovedi cele spuse iata ce spune textul gravat pe piatra de legamant:

«acest sfant lacas s-a cladit din temelie spre a fi chinovie de parinti monahi si fiindca din partea femeiasca putea sa aduca vreun scandal monahilor vietuitori de acolo, de aceea sub grea legatura s-a oprit de la acest loc sa mai treaca inainte, sub nici un chip, parte femeiasca. Iar cele ce vor indrazni a trece sa fie sub blestem si toate nenorocirile sa vie asupra lor, precum : saracia, garbavia si tot felul de pedepse, si iarasi celor ce vor pazi aceasta hotarare sa aiba blagoslovenia lui Dumnezeu si a smerenie noastre si sa vina asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Ramnicului Noului Severin, 17 ian. 1867 »

Legamantul Sfantului Calinic se respecta cu strictete. Chiar in timpul pastoririi sale, cei care l-au calcat au fost pedepsiti aspru. Este cunoscut episodul tinerei pastorite din satul Muereasca, care din greseala a trecut hotarul si s-a imbolnavit de epilepsie, fiind nevoita sa ceara ajutorul Sfantului Calinic, pentru a fi iertata si in acelasi timp tamaduita.

Este singura manastire din tara care nu a fost secularizata, pastrandu-si tot terenul agricol pana in zilele noastre.

Manastirea dintr-un lemn

Este situata la aproximativ 25 km sud de municipiul Ramnicu Valcea si la 12 km nord de Babeni, pe valea Otasaului, in comuna Francesti. Potrivit unei vechi traditii locale, ar fi luat fiinta in primele decenii ale secolului al Xvi-lea, prin edificarea in acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicata in cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoana ce se pastreaza si azi in biserica de piatra a manastirii. In baza acestei traditii asezarea monahala de aici poarta numele Dintr-un Lemn.
Cea mai veche marturie despre manastire a fost consemnata in scris de diaconul Paul de Alep, care l-a insotit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei in calatoriile acestuia prin Tarile Romanesti intre anii 1653-1658. El sustine ca un calugar ar fi gasit o icoana a Maicii Domnului in scorbura unui stejar secular. In acel moment el ar fi auzit o voce ce l-ar fi indemnat sa zideasca o manastire din trunchiul acelui copac.
Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, cercetand manastirea la 29 iulie 1745 scria: ``un cioban cu numele Radu, in timpul lui Alexandru Voda (1568-1577), a visat Icona Maicii Domnului despre care aminteste Paul de Alep si, taind stejarul in care a fost gasita icoana, a facut din lemnul lui o bisericuta, numita din aceasta pricina Dintr-un Lemn``.
Cam acelasi lucru il afirma in 1842 si poetul Grigore Alexandrescu. Existenta stejarilor seculari, precum si a icoanei, se constituie astazi in probe de necontestat pentru adevarurile consacrate in legenda.
Construita chiar pe locul stejarului purtator de icoana, dupa toate probabilitatile pe la mijlocul secolului al Xvi-lea, bisericuta din lemn este lucrata din barne groase, incheiate in coada de randunica. Are o forma dreptunghiulara, cu absida altarului decrosata, cu o lungime totala de 13 m, latime de 5, 50 m si o inaltime de aproximativ 4 m. Este inconjurata la exterior de un brau in torsada, sapat in grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fara turla.
Iconostasul, sculptat in lemn de tei, in 1814, este o veritabila opera de arta ca si multe din icoanele de lemn ce impodobesc bisericuta in interior.
Icoana Maicii Domnului de care este legata existenta acestui sfant asezamant monahal, este pastrata cu multa veneratie in biserica mare. Ea are dimensiuni impresionante, fiind inalta de 1, 50 m si lata de 1, 10 m. In anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat manastirea si, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictata in secolul Iv la manastirea Theothokos din Grecia, dupa un model care se spune ca ar fi apartinut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima data pe Fecioara Maria. Conform traditiei, in lume se mai pastreaza trei exemplare asemenea celei de la Dintr-un Lemn.
Profesorul I. D. Stefanescu afirma insa ca icoana a fost zugravita abia in a doua jumatate a secolului al Xvi-lea. Conform lui A. M. Muzicescu icoana ar fi lucrata inainte de 1453, la Bizant sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi. Cea din urma ipoteza este si cea mai plauzibila, dar modul in care icoana a ajuns la noi ramane necunoscut.
Inceputurile Manastirii Dintr-un Lemn sunt legate, asa cum am vazut, de unele traditii sau legende care conserva fara indoiala o parte din adevar. Primul document in care apare numele asezamantului monahal de aici poarta data de 20 aprilie 1635.
Intr-o alta marturie scrisa la 27 noiembrie 1640, Matei Basarab spune ca a zidit manastirea ``de isnoava de’ntemei``. El o insira printre manastirile pe care le-a intemeiat.
Pisania bisericii de zid, aflata deasupra intrarii principale, care dateaza din anul 1715, scrisa la porunca lui Stefan Cantacuzino (1714-1716), confirma cele aflate din documentul din 1640 si anume: faptul ca biserica de zid a fost construita de Matei Basarab. De fapt si pomelnicul manastirii, scris de Dionisie, Eclesiarhul Mitropoliei de Bucuresti la anul 1804, dupa cel din 1715, la fila numarul 6 il atesta ca ctitor pe Matei Basarab.
Tot cu Matei Basarab incepe si pomelnicul din 1845 scris de Gheorghe Gherontie de la Hurezi, document in original, aflat in colectia manastirii. Cu toate acestea, Paul de Alep, care viziteaza manastirea, dupa cum am consemnat mai sus, in decursul anilor 1653-1658, deci la aproximativ 20 de ani de la intemeierea bisericii de piatra, adauga la cele consemnate de traditia locala si de documentele scrise pana atunci ca manastirea este ctitoria unui mare spatar si boier contemporan cu Matei Basarab.
La cele confirmate de Paul Alep si in baza unor documente mai recente, Radu Creteanu afima ca ``autorul celei de a doua etape constructive a manastirii Dintr-un Lemn, a complexului edificiilor din piatra din care face parte si biserica din zid, nu poate fi altul decat insusi Preda Brancoveanu, fost mare spatar si mare culcer, mare vornic, viitor ban``.
Faptul ca unele documente il atesta pe Matei Basarab ca fiind ctitorul bisericii de piatra, iar altele pe Preda Brancoveanu, nu trebuie sa deruteze pe cercetator. Este posibil ca la aceasta constructie sa participe atat domnitorul, cat si ruda sa, marele boier Preda Brancoveanu. Acest fapt e confirmat de tabloul ctitorilor din pronaosul bisericii din piatra.
Biserica de azi prezinta in linii generale arhitectura lui Matei Basarab. Din punct de vedere arhitectonic biserica de zid este in plan triconc, cu altar octogonal, iar pronaosul se termina cu un pridvor pe stalpi. Pe langa icoana Sfintei Fecioare, de care este legat trecutul manastirii, se pastreaza cele doua policandre de la Serban Cantacuzino si doamna Marica Brancoveanu, cele trei icoane mari imparatesti, precum si alte 36 de icoane mai mici zugravite in anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi. In 1715 Stefan Cantacuzino restaureaza in intregime clopotnita manastirii, situata la intrarea in incinta principala si Casa Domneasca.
Dupa restaurarea din 1938-1940, facuta de Ministerul Aerului si Marinei, acest ansamblu monahal a devenit in mod simbolic altar de inchinare pentru aviatori si marinari.

Castrul roman Arutela

Castrul roman Arutela este un monument istoric, situat între localitățile Păușa și Căciulata, în punctul „Poiana Bivolari”, lângă orașul Călimănești, fiind trecut în lista monumentelor istorice din 2004 datând din epoca romană anii 137–138 d.C. Construcția se găsește pe malul stâng al Oltului, în vecinătatea Mănăstirii Cozia și în ambianța complexului hidroenergetic Turnu.

Cascada Lotrisor

Cascada Lotrisor se afla in Parcul National Cozia, deci undeva pe Valea Oltului. Urmati drumul de la Ramnicu Valcea spre Sibiu, pana la Caciulata, apoi de aici sunt cam 5 km ramasi pana ajungeti Lotrisor Parking aflat vis-a-vis de cascada. Noi recomandam sa lasati masina in parcare, sa va luati un rucsac in spate si sa porniti usor la drum, pentru a va dezmorti si a va pune sangele in miscare si inima la treaba!
Este o zona preferata de turisti si este des vizitata, in special atunci cand este vreme frumoasa.
Veti avea de urmat indicatorul cu dunga albastra, deci nu aveti cum sa nu gasiti Cascada Lotrisor. Ea se afla la o altitudine de aproximativ 500 m. Este posibil sa intalniti acolo turisti veniti sa faca gratare si galagie, dar va puteti retrage in zonele alaturate pentru a va bucura de cascada si de toata frumusetea naturii din jurul ei. Veti putea sa stati cu picioarele in apa si in bataia soarelui.
Cascada Lotrisor nu este o cascada foarte mare si nici una iesita din comun, dar tocmai simplitatea ei atrage turisti an de an. Salbaticia naturii bucura pe oricine si reuseste sa relaxeze si pe cei mai obositi dintre noi. Miscarea prin natura va va face bine, iar traseul este scurt si lejer de urmat.

Vârful Ţurţudan

Cel mai minunat varf din Muntii Lotrului se afla in orasul Brezoi. Acest varf misterios se numeste Turtudan.
Fiind situat la 644 m inaltime pentru a-l escalada nu este nevoie de forte speciale, ci doar de foarte mare atentie. Este usor de ajuns in orasul Brezoi, unde se afla acest varf. Cei care frecventeaza Statiunea Voineasa stiu foarte bine ca de pe Valea Oltului, cum mergi spre Sibiu, se va afla la un moment dat o intersectie care indica la stanga spre Brezoi si Voineasa.

Castrul Roman

Castrul roman Arutela este un monument istoric, situat între localitățile Păușa și Căciulata, în punctul „Poiana Bivolari”, lângă orașul Călimănești, fiind trecut în lista monumentelor istorice din 2004 datând din epoca romană anii 137–138 d.C. Construcția se găsește pe malul stâng al Oltului, în vecinătatea Mănăstirii Cozia și în ambianța complexului hidroenergetic Turnu.
Datarea s-a făcut pe baza unei inscripții, descoperită în dublu exemplar în fața a două dintre porțile castrului, din care rezultă că acesta a fost construit în vremea împăratului Hadrian, de un detașament de arcași sirieni (Suri Sagittari), în anul 138, din ordinul lui Titus Flavius Constans, procurator și guvernator militar al Daciei Inferior. Ultima monedă, ca datare, descoperită la Arutela, a fost emisă între anii 220–223 d.C. La Arutela a existat și o așezare dacică, care și-a prelungit existența sub stăpânirea romană.

Parcul National Cozia

Parcul Național Cozia se găsește în partea central-sudică a Carpaților Meridionali. Limitele parcului se suprapun peste partea de est a Munților Căpățânii, întregul masiv al Masivului Cozia și peste partea de sud-est a Munților Lotrului. Întreaga suprafață de 17.100 ha a parcului se află în județul Vâlcea.

Drumul de cura balneara

Aceasta frumoasa drumetie porneste de la Hotel Central, vis-a-vis de Centrul de Informare Turistica, ajungand pana la Hotel Traian, dupa care se poate traversa si parcurge faleza Oltului.
Lungimea drumului de cura este de 2,8km prin padure, pe un pod suspendat, unde puteti cuprinde cu ochii peisaje fermecatoare.

Manastirea Turnu

Puteti vizita Manastirea Turnu, aflata la o distanta de 6-7km de locatie. De la aceasta puteti pleca spre Manastirea Stanisoara pe o poteca turistica marcata, ambele oferindu-va privelisti de vis. De la Stanisoara puteti merge mai departe pe traseul marcat spre Varful Cozia, unde veti fi uimiti de frumusetea naturii.

Poiana lui Caliman

“Poiana lui Căliman” îmbrățișează legenda locală a păstorului, care, scăldat în balta cu “puteri cerești” din “câmpul lui Căliman” și vindecat de “metehnele trupește”, se spovedește călugărilor Mânăstirii Cozia. Aflându-se apoi în poiană, surprinși, călugării descoperă izvoare, unde însuși Mircea cel Bătrân își va scălda bătrânețea.
Realizate de echipa agroexpert, proiectarea și execuția se construiesc pe motivul mitic al calului și pe puritatea apelor vindecătoare, care redau dinamic și simbolistic legenda.

Aqua park

Un nou AquaPark modern va asteapta in statiunea Calimanesti-Caciulata!
Cozia Aqua Park, ofera de acum statiunii, un caracter permanent, fiind deschis tot timpul anului.
Bazinele sunt umplute cu apa termala, la o temperatura ce oscileaza intre 28 ◦C – 37 ◦C.
Parcul acvatic dispune de:
– 11 Bazine interioare si exterioare;
– Incinta incalzita;
– 8 Tobogane exterioare si 2 interioare;
– 1400 de sezlonguri;
– Restaurant cu autoservire;
Facilitati: Piscine interioare si exterioare dotate cu tobogane, instalaţii moderne de hidroterapie, jeturi de apă, jacuzzi.
De asemenea, Cozia Aqua Park comunica cu Piscinele Oltul prin intermediul drumului de acces, situat de-a lungul falezei raului Olt.
Asadar un loc magnific in care puteti avea parte atat de relaxare, cat si de agrement.
Tarifele de acces practicate la strand sunt urmatoarele:
– Acces unic* strand adult (luni-joi inclusiv) – 30 lei/3h:30min/persoana;
– Acces unic* strand adult (vineri-duminica inclusiv) – 35 lei/3h:30min/persoana;
– Acces unic* strand copil (luni-duminica) – 10 lei/3h:30min/persoana (copii 2-14 ani);
Tarife aditionale:
– Adulti: 3 lei/30 minute/persoana;
– Copii: 2 lei/30 minute/persoana;
*Perioada de 3h:30min incepe la momentul activarii bratarii de acces la piscine*.
*Tarifele aditionale se aplica persoanelor care depasesc perioada de 3h:30min*.
*Tarifele de mai sus se vor aplica incepand cu data de 04.03.2021*.
Acces unic* – Biletul isi pierde valabilitatea la parasirea incintei Cozia Aqua Park.
Program:
Luni-Duminica: 09:00-19:00

Activități de agrement în Călimănești

Cascada Lotrisor

Cascada Lotrisor se alfa in parcul national Cozia, in partea central sudica a Carpatilor Meridionali, la o altitudine aproximativa de 515 m.

Din Caciulata, mergand prin defileul Oltului vreo 5 km, imediat dupa motelul Lotrisor undeva pe stanga, am zarit panoul ce anunta cascada Lotrisor. Sunt aproximativ 2 km de drum forestier, care poate fi parcurs si cu masina insa, am preferat sa mergem pe jos pentru a ne dezmorti si pentru a putea admira mai bine imprejurimile.

Dupa ce a trebuit sa trecem testul de rezistenta al mirosului gratarelor sfarainde ne-am vazut ajunsi si la cascada Lotrisor. Aici, am dat de caderea ametioare a apei de la aproximativ 30 m si de stancile golase printre care ea isi stabilise propriul traseu, asa ca, nu am rezistat tentatiei de a ne racori in albia cascadei.

Plecand de la cascada, ne-am hotarat sa schimbam putin traseul si asa am coborat pe albia salbatica a paraului Lotrisor. Desi, sunt cateva obstacole destul de greu de trecut, merita macar sa incercati pentru ca e superb.

Informatii utile:

Locatie:

* Cascada Lotrisor se afla in muntii Capatanii din Carpatii Meridionali, judetul Valcea.

Distante:

* Sibiu – 69 km – Cascada Lotrisor
* Curtea de Arges – 37 km – Ramnicu Valcea – 19 km – Caciulata – 7 km – Cascada Lotrisor (total 63 km)
* Bucuresti – 170 km – Ramnicu Valcea – 19 km – Caciulata – 7 km – Cascada Lotrisor (total 196 km)
* Targu Jiu – 114 km – Ramnicu Valcea – 19 km – Caciulata – 7 km – Cascada Lotrisor (total 140 km)

Taxa intrare cu masina: 5 lei
In continuare puteti citi:

Date de contact:
• Nume: Primaria Calimanesti
• Telefon: 0250 750 080
• Email: primaria_calimanesti@yahoo.com

Castrul roman Arutela

Castrul roman Arutela este un monument istoric, situat între localitãțile Pãușa și Cãciulata, în punctul „poiana Bivolari”, lângã orașul Cãlimãnești, fiind trecut în lista monumentelor istorice din 2004 datând din epoca romanã anii 137–138 d. C. Construcția se gãsește pe malul stâng al Oltului, în vecinãtatea Mãnãstirii Cozia și în ambianța complexului hidroenergetic Turnu.

Datarea s-a fãcut pe baza unei inscripții, descoperitã în dublu exemplar în fața a douã din porțile castrului, din care rezultã cã acesta a fost construit în vremea împãratului Hadrian, de un detașament de arcași sirieni (suri Sagittari), în anul 138, din ordinul lui Titus Flavius Constans, procurator și guvernator militar al Daciei Inferior. Ultima monedã, ca datare, descoperitã la Arutela, a fost emisã între anii 220–223 d. C. La Arutela a existat și o așezare dacicã, care și-a prelungit existența sub stãpânirea romanã.
Istoricul sãpãturilor

Primele sãpãturi, în punctul „poiana Bivolari”, s-au fãcut de cãtre Ministerul Domeniilor, în anii 1888–1889, pentru captarea apelor termale sulfuroase. S-au descoperit obiecte de metal și monede romane de la Hadrian, Septimiu Sever, Iulia Doamna și Caracalla. Între anii 1890–1892, Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic fac sãpãturi parțiale, scoțând la ivealã în întregime bãile romane și parțial ruinele castrului. Acesta rãmâne cunoscut numai prin materialul epigrafic descoperit aici. Între anii 1897–1902, ruinele castrului Arutela au fost în parte acoperite cu prilejul construcției cãii ferate Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului, în timp ce bãile au dispãrut în întregime.

În 1967, Muzeul Militar Național, mai precis colectivul științific format din: profesor doctor docent D. Tudor, membru al Academiei de Științe Sociale și Politice, colonel doctor Cr. M. Vlãdescu, E. Palade, doctor Gh. Poenaru–bordea, L. Popoiu, A. Florea, E. Nicolae, N. Moghior și V. Ghelmez redeschide șantierul de cercetare pânã în 1970 și din nou în 1978, prilej care a permis dezvelirea completã a ruinelor care nu fuseserã distruse la construirea cãii ferate.

Pe timpul sãpãturilor arheologice s-au descoperit diferite obiecte ca arme, monede, vase și inscripții, expuse astãzi la Muzeul Militar din București. Dupã terminarea sãpãturilor, castrul Arutela a devenit monument istoric trecut în custodia Comitetului județean Vâlcea de Culturã și a Muzeului de istorie din Râmnicu Vâlcea. Între anii 1982–1983, castrul a fost refãcut dupã proiectul arhitectului Aurel Teodorescu, întocmit pe baza documentației realizate de Cristian Vlãdescu, coordonatorul cercetãrilor fãcute anterior de Muzeul Militar. Lucrãrile de construcție au fost executate de C. Panco. S-a reconstituit pentru prima datã în România poarta pretorianã (porta praetoria) cu cele douã turnuri care o flancheazã.
[modificare] Caracteristici
Planul castrului Arutela dupã cercetãrile din 1978

Fortificația construitã din lespezi de piatrã are formã pãtratã cu laturile de 60 de metri prevãzute cu turnuri semicirculare la colțuri și turnuri pãtrate de o parte și de alta a porții pretoriene. Pe celelalte douã laturi se vãd porțile de serviciu (porta principalis dextra și porta principalis sinistra). Zidul de incintã a fost ridicat din blocuri mari de piatrã de formã dreptunghiularã și, dupã caz, lespezi subțiri și piatrã mãruntã, nefasonatã, prinse cu mortar, pentru a se asigura orizontalitatea.

La partea interioarã a zidului de apãrare sunt construiți o serie de pinteni din piatrã, care alcãtuiau compartimente menite sã adãposteascã barãci pentru depozite de materiale și grajduri pentru caii trupei, iar deasupra lor se așezau bârne de lemn care formau puntea continuã pentru drumul de rond al santinelelor.

În interiorul castrului din dreptul porții pretoriene pornește o alee, via praetoria, alcãtuitã din pavaj de pietre de râu, care se întretaie cu via principalis, în fața clãdirii comandantului (praetorium). În spațiile rezultate din aceastã intersecție se distinge o salã de adunare a soldaților (collegium militare) cu opt baze rectangulare pe mijloc pentru susținerea acoperișului. În restul spațiului liber erau pavilioanele soldaților și un atelier de fierãrie pentru nevoile garnizoanei.

La 20 de metri spre rãsãrit de poarta pretorianã a fost descoperit drumul strategic roman din valea Oltului, lat de șase metri și pavat cu blocuri mari de piatrã. Legionarii din castrul Arutela aveau misiunea de a supraveghea, întreține și asigura circulația pe acest drum spre Transilvania. Arutela fãcea parte, alãturi de celelalte castre din jurul Masivului Cozia, dintr-o linie de apãrare pentru oprirea atacurilor dinspre zona deluroasã de la rãsãrit. La nord de castru se aflã „piscul lui Teofil”, pe platoul cãruia s-a zidit un turn semicircular, cu latura dreaptã spre est, la 300 de metri înãlțime fațã de punctul „poiana Bivolari”. Acest turn, orientat spre Olt, avea rolul de a supraveghea intrarea în defileu, cãtre Dacia Superior, asigurând totodatã și urmãrirea traficului spre Castra Traiana (dãești).

Conform constatãrilor și dovezilor arheologice, în prima jumãtate a secolului Iii, o revãrsare neobișnuitã a Oltului a distrus latura de vest a castrului, determinând retragerea de aici a garnizoanei romane.

Date de contact:
• Nume: Primaria Calimanesti
• Telefon: 0250 750 080
• Email: primaria_calimanesti@yahoo.com

Trasee turistice

Situatia traseelor turistice din Parcul National Cozia

1. Gara Turnu (310m)-curmatura la Troita (673 m. )-muntele Scortaru-muchia Turneanu-cabana Cozia (1573). Diferențã de nivel 1263 m. Timp de mers 5-5 12 ore. Marcaj : bandã roșie. Traseu dificil iarna pe zapada.

2. Gara Lotru (317m)-vãrateca-muchia Urzicii- Stâna din Rotunda-vf. Cozia(1668m). Diferențã de nivel 1351 m. Timp de mers 4-5 ore. Marcaj : bandã albastrã. Traseu dificil iarna pe zapada.

3. Gara Turnu (310m)-pietrele Roșiei ( 750 m. )- Muchia Turneanu-vf. Cozia(1668). Diferențã de nivel : 1358 m. Timp de mers 5-5 ½ ore. Marcaj : triunghi roșu, apoi bandã roșie. Traseu dificil iarna pe zapada.

4. Mãnãstirea Stânișoara (720m) - Muchia Vladesei-durduc (1568m)- Vf. Cozia (1668m). Diferențã de nivel 948 m. Timp de mers 4-5 ore. Marcaj : bandã albastrã. Traseu dificil iarna pe zapada.

5. Vf. Cozia (1668m)- Curmãtura Mocirle ( 1427m. )- Vf. Omul (1558 m. ) –muchia Șirul de Pietre- Satu Pripoare (520m). Diferențã de nivel 1148 m. Marcaj : cruce roșie. Timp de mers 3-4 ore. Traseu dificil iarna pe zapada.

6. Brezoi (640m)- Valea Dãneasa – Poiana Tarsa (1280m). Diferențã de nivel 940 m. Marcaj : punct roșu. Timp de mers 3-4 ore. Traseu dificil iarna pe zapada.

7. Gura Lotrisorului (300m)- Valea Lotrisorului- Poiana Tarsa (1280m). Diferențã de nivel 980 m. Marcaj : bandã albastrã. Timp de mers 2-3 ore. Traseu relativ usor.

8. Castrul Roman Arutela (300m)- La Troita- Mamastirea Stanisoara (720m). Diferențã de nivel 420 m. Timp de mers 2-3 ore. Traseu relativ usor în orice sezon.

9. Brezoi (640 m. )– Vârful Țurțudan – Vârful Poiana Sulița –valea Cãlinești- sat Cãlinești (340 m. ). Diferențã de nivel 300 m. Timp de mers 4-5 ore. Traseu relativ ușor în orice sezon.

Date de contact:
• Nume: Primaria Calimanesti
• Telefon: 0250 750 080
• Email: primaria_calimanesti@yahoo.com

Parcul National Cozia

Parcul National Cozia se afla situat in partea central-sudica a Carpatilor Meridionali, marginit la nord de Depresiunea Lovistei, stravechea Terra Loystha, o vasta arie incarcata de istorie, cu multe localitati, organizate odinioara in tinutul lui Seneslau, unde populatia continua traditiile si obiceiurile stravechi.

La vest, parcul este separat de restul Muntilor Capatanii prin culmile: Frasineiului, Dosul Pamantului si Valea lui Stan.
La sud, parcul este delimitat de dealurile subcarpatice prin Depresiunea Jiblea - Berislavesti.
La est, versantii abrupti ai Coziei, impunatori ai Sturului si Pietrei Soimului, il delimiteaza de Muscelele Topologului prin Saua Grosilor si mai la nord, se invecineaza cu Depresiunea Poiana.

Fata de depresiunile inconjuratoare ce au inaltimi relativ mici (500-700 m), Masivul Cozia se detaseaza net, aparand din departari ca o cetate de stanca cu abrupturi, cu contraforturi si cu o multime de turnuri marginale si interioare. Aceasta arie muntoasa este strabatuta, pe directia nord-sud, de apele raului Olt, care a sculptat Defileul Gura Lotrului — Cozia.

Harta cu localizarea P.N.C. este publicata in Hg nr. 230 din 2003 privind delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor nationale si parcurilor naturale si constituirea administratiilor acestora.

Accesul in P.N.C. se face in principal prin Dn 7 (e 81), care este una din legaturile capitalei cu restul Europei. Distantele fata de principalele orase din apropierea P.N.C. sunt de 25 km pana la Ramnicul Valcea si 45 km pana la Sibiu. Distanta pe Dn7 (e 81) pana la Bucuresti este de 200 km.

Date de contact:
• Nume: Primaria Calimanesti
• Telefon: 0250 750 080
• Email: primaria_calimanesti@yahoo.com