Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Pentru moment nu avem nicio descriere legată de localitatea Măgura
Vulcanii noroiosi de la Paclele Mari si Paclele Mici (la 12 km de Berca) au fost descoperiti de francezul H. Cognand, in 1867, cu ocazia unor prospectiuni petroliere. In anul 1924, aceasta zona a fost declarata rezervatie naturala.
Vulcanii noroiosi sunt de fapt cratere in miniatura. Gazele naturale aflate la mai mult de 3000 metri adancime, in drumul lor catre suprafata, intra in contact cu panza freatica si solul argilos.
Astfel, datorita noroiului aruncat afara odata cu gazele, la suprafata se formeaza - vulcani noroiosi - conuri de diferite marimi. Acestia se intind pe circa 30 ha si reprezinta un fenomen unic in Romania.
Conurile vulcanilor nu depasesc 8 metri, iar craterele acestora prezinta in varf mici lacuri care, datorita gazelor, par a clocoti. “Lava” - noroiul prelins pe versantii vulcanilor se intareste si formeaza cruste sau, atunci cand emanatiile sunt mai puternice, mareste dinmensiunea craterelor, ajungand uneori sa se uneasca cu cele invecinate.
In total sunt trei zone cu vulcani noroiosi. Datorita straturilor de noroi uscat, locul are aspect selenar. Solul este arid, strabatut de nenumarate santuri mai mici sau mai mari, formate de scurgerea noroiului dupa iesirea din crater.
In cele trei areale cu vulcani noroiosi - Paclele Mari, Paclele Mici si Paclele (de la) Beciu - configuratia peisajului selenar se schimba de la o zi la alta, permitand doar catorva copaci supravietuirea.
Vestigiile rupestre din Munţii Buzăului sunt răspândite în zona respectivă pe o distanţă de peste 80 km, mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colţi, Cozieni şi Brăeşti. Alte amenajări similare mai sunt și pe raza comunelor Cătina şi Sibiciu, precum şi pe raza oraşului Nehoiu.
În total sunt aproximativ 30 de astfel de amenajări, care au servit atât ca spaţii de locuit cât şi ca lăcaşuri de cult. Datele arheologice evidenţiază perioade diferite de locuire mergând până în epoca bronzului - cultura Monteoru sau începutul primei epoci a fierului (Hallstatt).
Dintre cele aproape treizeci de vestigii rupestre, cele mai multe se află între satele Nucu, din comuna Bozioru şi Aluniş, din comuna Colţi, pe culmile Spătarului şi Martirei aflându-se cel mai important complex de vestigii rupestre din Munţii Buzăului.
Unele vestigii au o istorie milenară, spre exemplu Fundul Peşterii este datat în secolele 6-4 î.e.n. În anul 1871, istoricul şi scriitorul Alexandru Odobescu, cercetează aceste vestiigii. Pictorul elveţian Henri Trenk, care îl însoţea pe Odobescu, realizează un catalog cu schiţe şi picturi în acuarelă a acestor vestigii rupestre. Aceste schiţe şi picturi se pot vedea la Cabinetul Stampe al Bibliotecii Academiei Române.
Muzeul de Chihlimbar din satul Colţi, o expoziţie de bijuterii şi pepite de chihlimbar extrase din zonă.