Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Sadu, mai demult Sad, este o comuna in judetul Sibiu.
Obarsia comunei Sadu se pierde in negura vremurilor, fiind
socotita pe drept cuvant una dintre cele mai vechi asezari rurale de pe
pamantul Transilvaniei. Denumirea Sadu s-ar parea ca are origine slava,
insemnand ``mladita`` sau ``gradin``.
Prima
atestare documentara dateaza din anul 1383, intr-un contract incheiat intre
comuna Sadu si municipalitatea sibiana, avand ca obiect paza frontierei de
catre sadeni.
La iesirea din Sadu spre Rau Sadului s-a construit prima centrala mixta
hidro-termoelectrica de pe teritoriul de astazi al Romaniei. (1896).
Obiectiv memorial:
Monumentul Eroilor Romani din Primul Razboi Mondial. Crucea comemorativa se
afla in comuna Sadu, la intrarea dinspre Talmaciu, si a fost ridicata in anul
1925, din initiativa parohului D. Bunea, impreuna cu notarul L. Fratila si
invatatorii D. Dragomir, I Popica, I. Botarel. Monumentul este realizat din
beton, fiind imprejmuit cu un gard din sarma.
Pe fatada Monumentului se afla urmatorul inscris comemorativ:``Monument ridicat
in amintirea eroilor din Razboiul Mondial cazuti pentru intregirea neamului pe
teritoriul comunei Sadu in 1916.`` Exhumati si asezati in groapa comuna de aici
in luna mai 1925.
Acest monument serveste si ca amintire pentru fiii comunei Sadu, morti in
razboiul mondial 1914-1918.
Sursa: www.wikipedia.org
Centrala hidroelectricã de micã putere Sadu I, situatã pe valea râului Sadu, este cea mai veche centralã aflatã în operare în România. A fost construitã pe baza documentațiilor întocmite de proiectantul Oskar von Miller. Punerea în funcțiune a centralei a avut loc în 16 decembrie 1896. Energia electricã produsã a asigurat electrificarea primei localitãți rurale din țarã - comuna Sadu, ulterior fiind alimentate din centralã și localitãțile Cisnãdie și Sibiu.
Muzeul energetic Sadu I - Sigmond Dachler, primul muzeu de acest profil din țarã a fost inaugurat în anul 1996 cu prilejul aniversãrii a 100 de ani de la punerea în funcțiune a centralei. Numele muzeului vine de la inginerul Sigmund Dachler, cel care a coordonat buna funcționare a centralei vreme de câteva decenii.
Cu toate echipamentele în stare de funcționare, centrala însãși reprezintã exponatul cel mai de preț al acestui muzeu.
Biserica are hramul ``Adormirea Maicii Domnului``, si este asezata în partea de sus a comunei pe un loc mai ridicat , fiind monument istoric.
Data exacta a constructiei, nu poate fi precizata cu exactitate, piatra de mormant aflata langa zidul de miazazi (înfipta în pamant) , de forma dreptunghiulara pastreaza inscriptia, scrisa cu caractere chirilice: ``Sub aceasta piatra zac oasele robului lui Dumnezeu jupan Ilie Cujmaret din Kiprovat", mort în leatul lui Hristos 1719``.
Posibil ca Ilie Cujmaret sa fie unul din negustorii bulgari care pentru a-si vinde articolele de argintarie bateau toate satele la începutul sec. al XVIII-lea. Faptul ca inscriptia este extinsa pe marginea pietrei de jur împrejur, poate duce la concluzia ca initial piatra a fost acoperis al unui mormant din interiorul bisericii, iar cu ocazia lucrarilor de largire a bisericii a fost scoasa si înfipta în afara bisericii. S-a constatat ca în interiorul bisericii actuale se gasesc resturi din fundatiile de altare ale celor doua biserici mai vechi din comuna, atestate documentar in 1358.
De asemenea s-au gasit oseminte si monezi de argint datand din sec. XVI.
Pe o caramida din partea interioara dinspre nord a zidului de la turnul bisericii, se afla încrustata inscriptia: ``Zidari Oprea de Fagaras 1757``, iar pe acoperisul turnului este sapat în zid anul 1795. Biserica are forma de corabie fara abside laterale si este acoperita cu tigla.
Are un singur turn cu acoperisul în forma de doua bulburi de ceapa suprapuse, cea de la baza fiind mai mare. Acestea sunt din tabla zincata. Peretii bisericii sunt din piatra si caramida si au o grosime de 1, 3 metri. Peretii turnului sunt ornamentati cu ghirlande de cercuri si ovale întretaiate facute din caramida rosie, vizibile în albul tencuielilor.
În interior biserica are trei bolte succesive, cea din mijloc mai înalta si cu o forma de calota sferica. Sub bolta din fata se afla fundamentele sub forma de semicerc ale celor doua altare ale fostelor biserici si care se termina unde este iconostasul actualului altar. În sec. . XVIII, s-a adaugat noul altar si turnul bisericii în marimea actuala. Cu acel prilej s-a facut o modificare si la pronaos construindu-se actuala bolta. Cea mai veche parte a cladiri actuale este cea din mijloc. Aceasta o confirma pictura care este în fresca, executata în trei etape si de trei calitati deosebite. Cea mai veche si valoroasa pictura este cea din mijlocul naosului si de pe peretii laterali ai pronaosului.
În pronaos tavanul fiind facut ulterior are si alta pictura însa tot în fresca. De asemenea, în partea din fata a naosului si în altar, pictura este tot în fresca, dar deosebita de celelalte. S-au facut în deceniul 8 restaurari ale picturii în stilul tempera.
Amplasat la altitudinea de 1150 m pe cursul superior al Sadului, are suprafata de 72 ha, adîncimea de 58 m si un volum de 6 milioane mc de apa.
Apa barajului alimenteaza hidrocentrala Sadu V.
Crucea comemorativa se afla in comuna Sadu, la intrarea dinspre Talmaciu, si a fost ridicata in anul 1925, din initiativa parohului D. Bunea, impreuna cu notarul L. Fratila si invatatorii D. Dragomir, I Popica, I. Botarel.
Monumentul este realizat din beton, fiind imprejmuit cu un gard din sarma.
Pe fatada Monumentului se afla urmatorul inscris comemorativ:``monument ridicat in amintirea eroilor din Razboiul Mondial cazuti pentru intregirea neamului pe teritoriul comunei Sadu in 1916. `` Exhumati si asezati in groapa comuna de aici in luna mai 1925.
Acest monument serveste si ca amintire pentru fiii comunei Sadu, morti in razboiul mondial 1914-1918.