Localitatea Sânpetru
Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Despre Sanpetru
Localitatea este atestata documentar din anul 1240 sub numele Mons Sancti Petri, fiind înfiintata însa mai devreme, în timpul stapânirii teutonice, de catre „grupul celor 100” de prejmereni. Tot din secolul XIII dateaza si biserica în stil romanic de pe dealul Sânpetrului, darâmata în mare parte la 1794. Urmele unei picturi aflata pe unul dintre peretii cetatii fortificate a dus la presupunerea ca, pe acest loc, cistercienii construisera o manastire în jurul anului 1240.
În urma navalirii turcesti din 1432, Sânpetrul este partial distrus, în acelasi secol fiind ridicate zidurile fortificatiei taranesti la înaltimea de 8 metri. Într-o etapa ulterioara (1610), au fost construite si încaperi pe doua etaje si cinci turnuri de aparare. Puternicul incendiu din 1625 a distrus arhiva satului, nemairamânând în ea decât acte de dupa 1750. O noua navalire a turcilor în Tara Bârsei, în 1658, aduce pentru Sânpetru un nou incendiu devastator si o serie de victime omorâte si îngropate chiar în biserica.
În 1713 s-a prabusit turnul clopotnitei, iar la 1760 un nou incendiu distruge pâna la temelie casele a 30 de proprietari de pamânturi, 48 ramânând fara hambare si grajduri. Anul 1769 este marcat si el de un incendiu devastator. Între 1778 si 1782 este construita noua clopotnita, care se prabuseste totusi, provocând mari pagube. La un an dupa darâmarea partiala a bisericii vechi, în 1794, se începe constructia celei noi si a clopotnitei din partea de est. Din vechea biserica nu s-a pastrat decat doua chei de bolta, un Agnus Dei si un bust al Sfantului Petru. Ambele sunt pastrate vizibil sub altarul bisericii. În 1825 e construita noua primarie, lânga vechea poarta a cetatii.
Anii 1823 si 1855 aduc din nou incendii în sat. În ultimul, Sânpetrul a ars de cinci ori.
La 25 august 1937 ia fiinta prima scoala de instructori planoristi din România, pe aerodromul de la Sânpetru, avându-l ca instructor pe pilotul german Ernst Philipp. Pâna la 15 noiembrie, în acelasi an, au fost realizate deja 1.730 zboruri, totalizând 141 ore de zbor, cu 5 zboruri de peste 5 ore si doua recorduri nationale stabilite. Au fost realizate 57 de brevete, clasele A, B, C si au fost brevetati 30 de instructori de zbor fara motor.
Sursa: www.sanpetru.ro
Obiective turistice în Sânpetru
Dealul Lempes (Rezervatie Naturala)
Dealul Cetății - Lempeș (Dealul Cetății) este o arie protejată de interes național care corespunde categoriei a IV-a iucn (rezervație naturală de tip botanic, datorită vegetației xerofile apărute în perioada postglaciară) situată în județul Brașov, pe teritoriile administrative ale comunelor Sânpetru și Hărman.
Suprafața rezervației este de 274,5 ha. A fost înscrisă în lista zonelor naturale protejate, de interes național, sub numele Dealul Cetății - Lempeș.
Biserica fortificată
Biserica evanghelică fortificată din Sânpetru este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Sânpetru, comuna Sânpetru.
Ansamblul este din patru monumente:
Biserica evanghelică
Capela Corpus Christi
Incintă fortificată interioară, cu turnuri, fosta locuință fortificată de pe latura sudică, încăperi pentru provizii
Incintă fortificată exterioară, cu turnuri, zwinger
Biserica evanghelică fortificată din Sânpetru a fost ridicată în 1794 pe temelia unei biserici mai vechi, demolate complet când turla acesteia s-a prăbușit pentru a doua oară. Clădirea clasică a fost completată în 1817 cu o nouă turlă. Interiorul bisericii este organizat în mod unitar în stil clasic, de la orgă la pilierii decorați cu parcimonie și la altarul cu coloane din cor. Din cele 3 rânduri de ziduri de fortificație din secolul al XV-lea se mai păstrează câteva resturi din zidul exterior și din cel de-al doilea. Zidul interior este păstrat integral cu cinci turnuri și bastioane și cu clădirile andosate din interior, cu două niveluri, destinate păstrării proviziilor. Mai târziu, în interiorul zidului, spre sud, au fost integrate școala veche și primăria veche. Turnul nordic a apărut prin supraconstruirea unei capele din secolul al XIII-lea, dinaintea Reformei Protestante în care se păstrează un ciclu de fresce în culori luminoase care datează din jurul anului 1400.
În biserică se găsește o orgă construită în 1826 de Johann Thois. În 1908 a fost transformată de Karl Einschenk iar în 2010 claviatura a fost reparată și restaurată de Albert Jószef.
