Obiective turistice în Secu

Manastirea Secu

 Manastirea Secu este o vatra monahala de intensa traire duhovniceasca a carei vechime se ridica la aproape 500 de ani. In jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetatii Neamtului, pe valea Paraului Secu, se aseaza un grup de sihastri care vor intemeia mai apoi, in anul 1530, sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, calugar de la Manastirea Neamt, schitul cu acelasi nume: Schitul lui Zosima.

Domnitorul Petru Rares (1527-1546) a cladit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manastirii. Schitul a fost ingradit cu zid de piatra in anul 1550 de catre Doamna Elena, sotia voievodului, si de fiii sai. Din acest zid se mai pastreaza astazi o mica parte: la intrarea in manastire, in dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, in urma cu cinci secole, fusese poarta de intrare in schit si clopotnita acestuia.

Acelasi domnitor, Petru Rares, in prima lui domnie, a intarit stapanirea asupra pamanturilor ce apartineau mosiei Cetatii Neamtului, daruindule calugarilor de pe valea Paraului Secu. Episcopul Melchisedec Stefanescu, vorbind despre inceputurile Manastirii Secu, aminteste ca pana in anul 1910, pe zidul clopotnitei din manastire, in nisa unde se afla acum o fresca cu Sf. Ioan Botezatorul, se gasea pisania originala de la biserica construita de Voievodul Petru Rares, pisanie care sa deteriorat din cauza asprimii vremurilor.

In vremea voievozilor Alexandru Lapusneanu (1552-1561 si 1564-1568), Petru Schiopu (1574-1579 si 1581-1591) si Aron Tiranul (1591-1595), Schitul lui Zosima mai primeste cateva danii spre folosinta si intretinerea calugarilor sihastri din aceste locuri.

Spre sfarsitul veacului al XVIlea, Schitul lui Zosima cunoaste o dezvoltare deosebita, mai ales din punct de vedere economic: daniilor particulare li se adauga acum danii si confirmari domnesti, iar numele egumenului Dosoftei, unul dintre ucenicii lui Zosima, este des pomenit in pricinile de vecinatate cu mai vechii si puternicii calugari de la Manastirea Neamt.

In secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Tarii de Jos, tatal cunoscutului cronicar Grigore Ureche, impreuna cu sotia sa Mitrofana, ctitoresc manastirea de piatra, in forma de cetate dreptunghiulara, cu biserica mare in mijlocul zidurilor, careia iau fixat hramul „Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul”, sarbatorit in fiecare an la data de 29 august.

Nestor Ureche ajunsese in randurile celor dintai boieri ai Moldovei sub domnia lui Ieremia Movila, prin bogatia casei sale, catre care se indreptau veniturile a peste 70 de sate, dar si prin istetimea mintii. El avea demnitatea de Mare Vornic, fiind judecator principal al tarii si „mai marele curtii domnesti”.

Marele boier a inzestrat aceasta ctitorie cu odoare, carti si mosii, asa cum erau inzestrate toate manastirile domnesti in vremea voievodului Ieremia Movila. Pe atunci in scaunul Mitropoliei Moldovei era Gheorghe Movila, fratele voievodului, egumen la Manastirea Secu fiind Ieroschimonahul Dosoftei.

Dupa obicei, si la Secu numele ctitorului este mentionat in pisania asezata pe peretele de sud al bisericii mari, pisanie originala scrisa frumos in limba slavona, a carei traducere o redam mai jos:

„Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, cu rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si cu ale Sfantului Ioan Inaintemergatorul si cu ale tuturor sfintilor, cu bunavointa si ingaduinta dreptcredinciosului domnului nostru Io Ieremia Movila Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn Tarii Moldovei si a de Dumnezeu daruitilor sai fii Io Constantin si Alexandru Voievod si cu a celuilalt frate al sau Simeon Movila Voievod si a copiilor sai; si cu binecuvantarea fratelui domniei lor Preasfintitului Gheorghe Moghila, Mitropolitul Sucevei, cu buna ravna dumnezeiasca si cu adevarata avere de la Dumnezeu daruita a adevaratilor ctitori, sau facut acest locas dumnezeiesc si sau zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Inalt, in numele Sfantului Slavitului Prooroc Inaintemergatorul si Botezatorul lui Hristos Ioan si a cinstitei lui taieri, de smeritul si mult gresitul si nevrednicul rob al Stapanului Hristos, Nestor Ureche, Marele Vornic al Tarii de Jos si de Doamna lui Mitrofana si de copiii lui: Vasile si Grigore si de alti de Dumnezeu daruiti copii ai lor. Sfintilor parinti petrecatori din acest sfant locas ca sa va rugati lui Dumnezeu pentru noi mult gresitii robi ai lui Dumnezeu, Nestor Ureche si sotia sa Mitrofana si pentru tot neamul lor si pentru iertarea pacatelor lor in vecii vecilor. Amin.

Si sau inceput a se zidi la anul 7110 (1602, n.r.), iunie 7, si sa ispravit in acelasi an, octombrie 5.”

Pestera Comarnic

Pestera Comarnic este una din cele mai mari si in acelasi timp una din cele mai frumoase pesteri din Banat, prin salile ei monumentale si grandoarea formatiunulor stalagmitice.

Este deschisa turismului larg, nefiind momentan amenajata si nici electrificata. Acest lucru insa nu ii stirbeste cu nimic frumusetea, din contra, confera vizitatorilor un aer de mister si aventura.

Vizitarea pesterii se face sub conducerea unui ghid calificat, care cunoaste in amanunt pestera si atrage atentia turistilor asupra frumusetii acestei lumi subpamantene.    

Pestera Comarnic este situata in bazinul hidrocarstic Toplita - Comarnic , constituind Rezervatia Naturala Pestera Comarnic cu o suprafata, la exterior, de 0,10 hectare.

Intrarea Comarnic se afla la capatul nordic al pesterii, este de dimensiuni mici, insa cu poarta metalica si serveste de acces grupelor de turisti conduse de ghid.

Intrarea Ponicova se afla in capatul sud-vestic al pesterii, la baza unui perete calcaros,este de dimensiuni mari, inchisa de asemenea cu poarta metalica si serveste la iesirea din pestera.

Sistemul de galerii s-a format sub actiunea Ogasului Ponicova care, adancindu-se treptat in fracturile tectonice ale benzii de calcare ( lata de numai 300-400 m si orientata nord-sud ), a format mai intai etajul superior ( fosil ), apoi pe cel inferior ( subfosil ).

Colorarile cu fluoresceina au aratat ca exista inca un etaj mai inferior (activ), impenetrabil omului ; in perioadele secetoase apa ogasului se pierde in albie la 50-100 m inainte de intrarea Ponicova, foloseste numai acest etaj si iese prin resurgenta.

Etajul fosil al pesterii masoara peste 2 km lungime si reprezinta o grandioasa succesiune de galerii de dimensiuni mari sau foarte mari care fac legatura intre sali vaste.

Acest sistem principal al pesterii, care leaga cele doua intrari, constituie atractia turistica de baza prin bogatia formatiilor concretionate.

La inceputul galeriei, pana in punctul de statie 7, se gasesc putine concretiuni.

In salile din punctele 11, 15, 20 si 23 exista blocuri de prabusire de mari dimensiuni, iar in Sala Zebrelor peretii si tavanul sint dungati de calcare stratificate cu intercalatii de silex innegrite la suprafata.

Abia in aceasta sala incep frumusetile renumite ale pesterii.

Din tavan atarna in multe locuri stalactite de cele mai variate tipuri.

Pe planseu sunt bogat reprezentate stalagmitele, de la cele subtiri pana la enormele domuri, precum si stalagmite columnare, care intalnind stalactite dau coloane gratioase.

Tot pe planseu exista goururi pline cu apa de picurare limpede, perle de pestera lustruite sau grauntoase, izolate cu lacas sau adunate in cuiburi, precum si baraje de travertin inalte de peste jumatate de metru ( zidurile chinezesti, zona in care in timpul topirii zapezilor sau a viiturilor mari se instaleaza lacuri destul de intinse ).

Peretii si tavanul sunt in multe locuri ingrosati de scurgeri stalagmitice divers colorate, prezinta orgi, baldachine, valuri si draperii, lame transparente, cristale minuscule de calcita si felurite alte formatiuni care stralucesc feeric la lumina lampilor.

Salile cele mai frumos bogat concretionate, precum si formatiile mai importante au capatat denumiri si sunt trecute pe schita.

Din punctul 59 o ramificatie conduce in Sala Virgina, pe vremuri protejata printr-o poarta care intrece in frumusete tot ce se poate vedea pana aici.

Podeaua, in intregime din calcita scanteietoare este de fapt o enorma scurgere stalagmitica, cu gururi in trepte, pe care sunt risipite o puzderie de stalagmite, domuri si coloane, iar peretii sunt imbracati cu scurgeri proeminete variat colorate.       

Tot din punctul 59 o ramificatie conduce prin Galeria Cotita, scunda si intortocheata, lipsita de formatiuni stalagmitice, la intrarea Ponicova. Spre deosebire de galeria principala, ea nu e sapata in calcare jurasice cenusii, ci in calcare cretatice alb-galbui.

Etajul subfosil este inundat in intregime in epoca topirii zapezilor si a viiturilor mari.

El poate fi explorat partial la ape scazute pe sectoarele de galerii accesibile prin punctele 20, 34 si 52. chiar la apele cele mai mici, comunicarea intre sectoare e impiedicata de un sifon permanent ( Fantana lui Pluto ), iar inaintarea spre nord, de alte sifoane.

Galeriile sunt usor descendente in sensul curgerii apei si formate pe fete de strat exista si in acest etaj concretiuni splendide ( de pilda Cascada de Lapte ), dar mai importante si mult mai numeroase sunt formele sculptate de apa pe toata sectiunea galeriei ; dintre ele retinem linguritele, martorii de silex si lapiezurile.

Lacul Secu

Lacul Secu este un lac antropic realizat in anul 1963 pe raul Barzava, in amonte de orasul Resita (10 km), pentru alimentarea cu apa a acestuia. Suprafata lacului este de 105 ha si in extremitatea estica a acestuia s-a dezvoltat o statiune climaterica si de odihna.